Poezie
Adio
1 min lectură·
Mediu
Pierdută-n disperare,
Pierdută-n tăcere,
Pierdută-n singurătate,
Meditez…
După lungul drum al suferinței
Singurătatea suportată m-a încercuit;
După jocul hain al vânătoarei
Corvoada mea de pradă
A fost lăsată jos,
Rătăcită-n vre-un ungher al lumii,
Uitată de tot!
Chinuitoare disperari
Gânduri morbide, sinucigașe,
Acoperite de placenta timpului,
Se descompun încet.
Pe cadavrul vieții mele
S-a așezat strat gros de funingină,
Iar praful și noroiul decojit
Acoperă totul…
Ochii nu-mi mai văd acea imagine
Dar sufletul nu o uită,
Din chinuitoarea disperare
Pastrează amintirile mele
Pentru a nu repeta greșeala,
Pentru a nu-mi stabili destinul.
S-a sfarșit disperearea
S-a sfarșit tăcerea
S-a sfarișt singurătatea
E atat de bine…
012339
0
Se descompun încet. \"
aici ai fost inspirata. restul poeziei e o bajbaiala tipica de liceu, bla bla bla-uri sinucigase si depresive.
parere neavizata