alexandra bogdan

Mă face să mă gândesc la o suferință reală, cred că numai așa s-ar fi născut un astfel de text. Cred însă că se spune \"plecaseși\" și \"pesemne\" (nu \"plecasei\", nu \"pe semne\"). M-a dezamăgit un pic încercarea de scăpare din final, prin atribuirea tuturor acestor stări unei ILUZII. Sau poate... tocmai de aceea această, încă mai cred, suferință reală.

Mă face să mă gândesc că nu feminitatea a dispărut sau s-a estompat. Ci masculinitatea face prea mulți mușchi, și nu oculari. Desigur, mesajul are și ceva adevăr în el. Eșecul său constă în faptul că e privit doar la suprafață, poate din dorința de a ajunge mai repede la concluzie. Concluzia e în titlu. Adâncimea nicăieri.

Mă face să mă gândesc că poeziile cu Dumnezeu, scirs așa D U M N E Z E U, sunt oleacă patetice. Mă gândesc acum și la asocierea asta între Dumnezeu și conferința de presă, un lucru nelalocul lui, Dumnezeu cred că s-ar amuza teribil citind cam ce facem noi din El. Și când autorul spune \"Îl sun pe Dumnezeu pe mobil\", eu nu mă pot abține să nu mă întreb dacă e vreo glumă sau e ceva ce îmi scapă mie căci am mai citit chestii de genul \"Dumnezeu pe messenger\", \"sms-uri cu Dumnezeu\". Însă nu l-am văzut niciodată plătindu-și facturile la telefonia mobilă. E aproape un infractor Dumnezeul acesta din poezii, scris așa D U M N E Z E U. Mă face să mă gândescc că Dumnezeu trebuie să reiasă de printre rândurile unui text. Sau de printre degetele unor oameni. Sper că nu am vorbit iar prea mult. Am credință în Dunmnezeu.

Mă face să mă întreb dacă trăim o singură dată și murim de mai multe ori sau invers, dacă trăim mai multe vieți și murim numai o dată. Tu ai zis despre cădere. SUnt inutile căderile în care nu simți nici gustul aeruloui, nici FRICA pe șira spinării.

Urmând modelul auto-impus, cu femininul dintre paranteze, cred că se merita și la \"țap\" să se adauge \"capră\". Dar cred că nu mai ieșea rima. Mi-a plăcut fabula, nu am citit de mult fabule.

nu știu de ce nu pot simpatizaa cu acest mini-elogiu adus fetei bărtâne, poate pentru că eu sunt tânără, dar nu ae numai asta. în final, autorul îndeamnă la a atinge exponatele, adică tot noi, cei din exterior să le salvăm pe fetele bătrâne. nu, fetele bătrâne sunt așa din vina lor și pentur că ele nu au putut să își asume atingerea și viața, în general. nu știu de ce dar nu am niciun fel de milă pentru cei care pot trăi dar nu o fac. sper că nu am fost prea obositoare.