Poezie
Fabula parvenitului
1 min lectură·
Mediu
Fabula parvenitului
Un individ(sau individă)
În drum spre scaunul înalt,
A reușit din primul salt,
Să și-l ocupe-avid (avidă)
Vă relatez succint, acum,
Cum a scurtat puțin din drum,
Dibace și perfid (perfidă):
Călcând pe umeri și pe cap,
Urcă în sărituri de țap,
Aproape-n vârf de piramidă.
Dar scaunul de-atâta tolănit,
S-a-mbolnăvit de scârțâit,
Sub atmosfera de acid (acidă)
Un leac în grabă a găsit,
Și c-un molar l-a-nțepenit,
\"Artistul\" insipid (sau insipidă)
Cum a-nțeles care-i folosul,
Punând mereu la treabă \"osul\",
S-a dovedit valid (validă)
MORALÃ DUBLÃ
Ca să fiți la înălțime,
Să vă meargă bine gura,
Ascultați-mă pe mine:
NU VÃ NEGLIJAÞI DANTURA!
Când nu te-ajută harul minții,
Un scaun poți să-l ții cu dinții!
012.700
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- nicolae bunduri
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
nicolae bunduri. “Fabula parvenitului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-bunduri/poezie/1796131/fabula-parvenituluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Urmând modelul auto-impus, cu femininul dintre paranteze, cred că se merita și la \"țap\" să se adauge \"capră\". Dar cred că nu mai ieșea rima. Mi-a plăcut fabula, nu am citit de mult fabule.