Nebunie udă

Mă face să mă întreb dacă trăim o singură dată și murim de mai multe ori sau invers, dacă trăim mai multe vieți și murim numai o dată. Tu ai zis despre cădere. SUnt inutile căderile în care nu simți nici gustul aeruloui, nici FRICA pe șira spinării.

In mod sigur trăim mai multe vieți și moartea fiecăreia dintre ele se cumulează într-una singură. Când alegi căderea, ca unică soluție, frica nu își mai are locul, și nici aerul nu mai are nici gust, nici miros, nici culoare, nici densitate. Iar o cădere nu este inutilă decât atunci când mai există fie și o singură opțiune.

m-am aruncat o singură dată

căzând am privit peste umăr cu zgomot de multe ori

/ cu răbdare nu am simțit gustul aerului / pași / trepte calde / în apropierea lor sunt eu și pământul țărână arsă și pulbere / în nebunia lui /

udă

Ar fi și acesta o variantă :) Dar o mențin totuși pe prima. Mulțumesc pentru trecere și pentru sugestie! Te mai aștept. Cu prietenie, Alice