Ce-a fost viața-mi, oare? Un sacrificiu sterp
Cu nobile dorințe, dar pasul tot inert.
În duh, cu idealul atât de ne-nțeles,
În calea mea tăcută, doar lacrimi am cules.
Din pricina
Un secol al vitezei ne poartă paşii iute,
Sarcastic, ne obligă să facem cât mai multe,
Dar pagina iubirii e albă, lăcrimând,
Pe-a dragostei întinderi trăim un
Un croi ciudat avut-am eu
De cand ma stiu cu suflu-n piept
Viata sa-mi tot spuna NU
Si totusi inca sa astept.
Printre oameni sunt un pustnic,
Zic putin si mult gandesc
Practica nu stiu s-o
O lume ce plăteşte păcatului colecta
Cu zgomot luciferic oprimă, azi planeta;
Femei ce pe-o minciună, ori pe-avuții se vând
Şi-nghit, naiv şi jalnic o goană
