Poezii

Ce-a fost viața-mi, oare? Un sacrificiu sterp Cu nobile dorințe, dar pasul tot inert. În duh, cu idealul atât de ne-nțeles, În calea mea tăcută, doar lacrimi am cules. Din pricina durerii pe

Un secol al vitezei ne poartă paşii iute, Sarcastic, ne obligă să facem cât mai multe, Dar pagina iubirii e albă, lăcrimând, Pe-a dragostei întinderi trăim un secol strâmt. Prin anii de seducții,

În duh, strigăt sfânt îmi răsună, În trup mă-ncovoaie umanul; Gheață şi foc împreună Caută veştede harul. Dorințe cereşti şi pământ Plăpânde şi una şi alta Între profan şi sfânt Îşi caută

Un croi ciudat avut-am eu De cand ma stiu cu suflu-n piept Viata sa-mi tot spuna NU Si totusi inca sa astept. Printre oameni sunt un pustnic, Zic putin si mult gandesc Practica nu stiu s-o

O lume ce plăteşte păcatului colecta Cu zgomot luciferic oprimă, azi planeta; Femei ce pe-o minciună, ori pe-avuții se vând Şi-nghit, naiv şi jalnic o goană după vânt, Bărbați ce tinerețea femeii