Versuri fara cuvinte imi rasuna in suflet ca melancolia serilor de toamna. Soarele imi patrunde in ochi si ma orbeste. Nu mai pot sa vad; de mult nu mai puteam sa vorbesc. Tot ce fac este sa ascult
De m-aș trezi
Eu într-o zi,
Din patul meu cu arcuri rupte,
Să fiu domnița la o curte
Păsări dulci la geam să-mi cînte,
Să n-am obloane lungi si rupte,
Să mă
Este liniște, deși aud sunetul unei melodii triste. Frunze imi trec prin păr și știu că de aici nu va mai exista nici un trecut și nici un viitor. Timpul se oprește numai pentru mine. Fără amintiri,
AA