Alexandra Alb Tătar

\"mi-aș dori cineva s-o planteze deasupra/ și s-o ude în zile senine/ am putea face schimb de fluide și gânduri\" - e un final care trădează o durere mută, o oboseală, e precum ai cerși o rugăciune, ai vrea să strigi dar nu poți să verbalizezi, de parc-ai fi lovit de afazie...
Prin fluiditatea versurilor, simbioza aceasta ajută la digestie, cu tot aerul ei de resemnare.

Titlul e strălucit, mesajul valoros, simplu, adevărat, simt un elan infantil care animă, un pozitivism care întărește, e o ARS POETICA la poalele muntelui ce trebuie urcat spre maturizarea poetică.

Atâtea senzații mi-a trezit această poezie cu romantismul ei care te face să aluneci pe o pantă languroasă, atâtea secvențe din trecut...
Ca o blândă rugăciune pe un front ce tună,
Ca un nor de ploaie zburând spre-un deșert,
Ca un sunet iluzoriu dintr-o veche strună
E reminiscența trecutului fiert.

Nu găsesc nimic deranjant în comentariu, deși e suportabil acel \"aș vrea să\", fiindcă poezia e cea care îți spune după ce reguli trebuie să joci, ca să o înțelegi... e adevărat, unele spun că nu există reguli...
E nevoie să fim scuturați pentru a ne revizui conduita morală, \"puși la zid\" pentru a vedea mai bine tot ceea ce se găsește în jurul nostru. Ați amintit de rigiditate, sugerând că nu v-ați simți bine încorsetat. Mesajele pe care am vrut să le transmit și-au găsit expresia într-o poezie care CERE un stil rigid.

O întâmplare fericită... sau poate nu e întâmplătoare descoperirea acestui site...
Articolul e de-a dreptul emoționant și binedispune; cred că am empatizat și cu studentul \"cu caietul de versuri în geantă și memoria oricând pregătită pentru un recital\"!

Un răspuns impulsiv, d-le Paul Bogdan. Cu tot respectul, nu era nevoie să vă afișați ipocrizia, mai ales că am încercat să vă ofer replica într-o manieră impersonală.

O poezie e apreciată ca inaccesibilă sau accesibilă în funcție de intelectul, disponibilitatea, capacitatea de abstractizare, imaginația și înțelepciunea cititorului.
Nu e o poezie scrisă de dragul postmodernismului. Nu e o poezie comercială. Nu e o poezie care urmărește să încânte auzul prin metaforele (construite nu tocmai la întâmplare).
Titlul \"denumit în mod fals\" nu e nici măcar eronat; este cât se poate de sugestiv pentru cel care prinde logica poeziei care conține o simbolistică bogată.
Ca multe alte poezii, acesta poate fi privită ca un labirint, poate constitui o provocare, poate ridica întrebări, poate oferi răspunsuri, poate fi un prilej pentru autoanaliză- fie și pentru un segment foarte mic de cititori. Fiecare ar trebui să știe pentru cine scrie, ce aspecte, obiective vizează.
Eu mi-am \"examinat strugurii\" și nu sunt sălbatici. Scriitorul căruia îi este foarte clar scopul pentru care scrie ceva anume și primește unda verde de care el are nevoie, nu mai așteptă întăriri; cu atât mai puțin felicitările ironice nu mai mușcă. Și dacă prin ceea ce scrie el se aprinde o singură luminiță sau apare un singur zâmbet, tot a realizat ceva bun.

HMM... POETULui acesta nu e nevoie să-i mulțumesc pentru urare... mesajul de pe coada de pește e același și în prelingerile stropilor de ploaie de octombrie...

Din astfel de poezii te înfrupți cu exuberanță și pasiune... freamăt, foșnet, îmbrățișări, țipete, coapse - e atât de carnală și incitantă \"beția\" în care ne arunci!
M-a fascinat strofa a doua, antitetică: \"păcatele primare/ Cu dinții despeletindu-le încet/ În foșnete[...]tăceri pe buze de ascet\".

Cred că e o poezie plină de sensibilitate despre această virtute de a spera și mai cred că nu e nevoie de virgulă după \"cred\" și mai cred că într-o zi vei afla că nu există \"nu pot\"...

Nu se putea ca PAGE UP, cu \"zăpezile amenințate de lavă\" și cu acel haiku ce \"nicodată n-a putut fi încheiat\" să nu apară pe prima pagină!
Câtă subtilitate în poezia ta... îmi amintesc dealurile... îmi amintesc și fiecare foaie aruncată...

Într-adevăr e o poezie deosebită, chiar dacă e scrisă într-o manieră accesibilă!
\"Eu nu am cerut nimic anotimpului tău/ imprevizibil\" va fi probabil interpretat ca o aluzie... Făcând abstracție de context, poezia debutează respirând aerul resemnării, mai apoi mușcă din pasional prin \"te iubesc[...] în fiecare noapte altfel/ mai altfel\" și frapează prin feminitate \"mă alintam prin poveștile tale\", \"numele pe nisipuri/ îl mângâiam\". Mi-a plăcut acel \"joc\" prin \"exoticele clepsidre\"...

Zici că-n teorie-i tare?
Sunt cuprinsă rău de jale:
Și el crește-acea vânzare
A cărților... comerciale.

Și acum ești \"în lucrări\",
De ești neastâmpărat?
Cum vei arăta în zori,
Când te vei fi temperat?

Îți urez să-ți \"tot fie a sparge\" \"suflete ovale\" \"stropind cu poezie\"!

Bag de seamă că disputa
Cealaltă-i mai viermănoasă,
Însă m-a lovit deruta,
Căci a voastră-i mai... sexoasă.

1. Cred că există o forță mult mai puternică decât propria mea voință.
2. Nimeni nu ar trebui să trăiască în întuneric, nici măcar cei care și-o doresc.
3. Orice poezie răsărită din iubire e adevărată.
4. Cel mai mare ipocrit? Cel de o falsă modestie - împărtășesc aici opinia lui Cioran, de altfel cred că modestie în stare pură nu există.
5. Omul înțelept nu e niciodată singur.
6. Există și femei superficiale.
7. Important este să te cunoști suficient de bine încât să știi ce semnifică FERICIREA pentru tine, să nu o clădești pe ceva efemer, să realizezi că poți să fii fericit și când ești deprimat, ignorat, atacat...
8. Trebuie să fii adevărat ca să râzi cu-adevărat.
9. Ceea ce vorbim are importanță în măsura în care știm să trăim.
10. Prefer să fiu percepută corect, indiferent de comportamentul pe care îl dezvolt sau atitudinea pe care-o afișez.
11. Pot să iubesc arta fără să creez.
12. Oricine ai fi, ești valoros din oficiu, am mai spus-o; ideea e că avem potențialul pentru a o demonstra - rămâne la latitudinea noastră s-o facem sau nu. Nu am fost creați să nu avem în interior nimic.

Tot respectul, domnule navigator! Îmi pare rău că v-ați retras textele.

Admir naivitatea în ceea ce are ea inocent și pur, deși exemplarele de naivitate rămase sunt pe cale de dispariție. Conștientizarea faptului că majoritatea e caracterizată prin egocentrism nu mă ajută prea mult, personal. Cred că trebuie să urmărim punctele pozitive ale celorlalți ca să facem ceva în ceea ce le privesc pe celelalte- mult mai vizibile, de altfel...
Mi-am expus doar opinia, fără să ridic întrebări, oricum mulțumiri, Andreea... Nu este vorba nici pe departe de a mări IQ-ul, în acest sens ceea ce poate surprinde neplăcut sunt tocmai supradotații inculți.
Îți înțeleg indignarea.

Nu putem avea pretenția ca toți oamenii să fie culți; nedorind să facem discriminări, acceptăm faptul că și această vastă categorie de indivizi trebuie să aibă parte de lectură. Un ultim ghid al afaceristului, spre exemplu, ar fi nu doar comercial, cât și practic, la fel ca și te-miri-ce cărți despre tehnici de creștere a potenței ș.a.m.d.
Apoi se poate constata că o sumedenie de indivizi cumpără literatură comercială doar ca fapt divers. Ea se poate naște și dintr-un fel de spirit umanitar al scriitorilor care, pe undeva pe bună dreptate, doresc să satisfacă nevoile oamenilor care nu urmăresc tocmai provocări intelectuale.
Totuși nu știu în ce măsură cuiva îi arde de scris în ideea de a fi \"gratulat\" - dacă o face și în acest fel obține o imagine de sine mai bună, felicitările mele!