Poezie
Fereastra de turtă dulce
Exuberanterapie VIII
1 min lectură·
Mediu
Aş vrea să deschid o fereastră de turtă dulce
şi să muşcăm din rama ei când ne privim
cu ochi flămânzi şi-n ei să ticăie, buimac
un ceas al cărui cuc revine la viață, pe când
pupilele devin fierbinți şi vor
să-şi iasă din fire, din matcă, din
gheață, ne dor, de-atâta dor, nu mai avem iris
avem doar poftă, poftă zăludă
să râdem pe un plai cu lână de oi
dansând, zburdând prin lunca cea udă
iar ploaia să ne plângă pe piele puhoi
un dans tribal cu inima nudă
iar caii să alerge prin rai de trifoi
de-am fi desculți prin iarba cea crudă
pământ de plastilină ar râde sub noi.
*
Dar tu mă priveşti cu masca cea sobră
de adult, ce nu are însă habar
nu poți opri aerul pur să se strecoare prin fereastră
precum o cobră, aşa cum n-ai putea opri
copiii să alerge pe alei după fluturi şi
porumbei, nu bănuieşti
sub masca de gardian poate năvăli parfum de flori
aceasta este o fereastră către copilul din tine
acela închis într-un penitenciar de
minori.
030
0
AM