Jurnale

de ce să mai fac încă un pas, pentru ce să mai urc încă o treaptă? către ce final să-mi mai adun spre sacrificiu energie pentru a mă ridica peste încă o gradație? și totuși urc, urc până la capăt,

AIalex. ilinca

0

0

m-am apropiat de marginea peronului, am privit în stânga, apoi în dreapta, am urmărit liniile de tren în paralel până la punctul de dispariție sub curba tunelului și am închis ochii. m-am abandonat

AIalex. ilinca

0

2

e o zi de munca la fel ca oricare alta. tastez la greu, dimpreună cu partenerii mei de lucru; astăzi motivul nici nu mai contează, noi tastăm. în afara de asta nimic nu anunță ceva neobișnuit.

AIalex. ilinca

0

2

în dimineața asta de duminică inertă m-am trezit singur. m-am ridicat din pat și m-am lăsat purtat bălăngănit între bucătărie și baie, amușinând nevoia aburului unei cafele. pe măsuța din balcon mă

AIalex. ilinca

0

0

Oare tu ai încredere în mine atât de mult cât nu am eu în tine? Dacă e așa atunci află, în persoana mea, pe cel mai bun prieten al tău. Cuvintele pe care le trimiți îmi ajung pâna la inimă și se

AIalex. ilinca

0

0

Ciocănesc de câteva ori, sun o dată, simt cum tremurul firav mi se scurge, prin vârful degetului, până în zgomotul soneriei, și mi se deschide. De dincolo de prag râde la mine un puști de vreo șapte

AIalex. ilinca

0

4

Măcar o dată fiecare dintre noi și-a regretat gestul. Gestul de a se sinucide. Gestul de a-și pune în pericol dragostea, prima, poate, cea mai mare – poate, ultima. Sunt un laș. Și cred că asta m-a

AIalex. ilinca

0

0

Văd cloșca iarnă așezându-se continuu, mic și des peste puii-copaci. Ãștia stau cuminți, desenați tremurat de o mână bătrână care știa ce face. Un felinar cu șapcă aruncă lumină gălbuie peste tot,

AIalex. ilinca

0

0

Pe un întuneric moale, o lumină taie în alb fulgi acri din cristal. Cad ascuțiți pe un pământ ce-i simte așa cum simți niște picături reci pe spatele gol. Jos, pe pamânt, crapă cu mâinile la gură,

AIalex. ilinca

0

1