Cerul își schimbă culoarea,
Nori negri ce apar din senin,
Văd cum se-așterne uitarea,
Iar tu mă privești-un străin.
Și ploaia se scurge pe ziduri,
Câteodată mă mai uit înapoi,
Lacrimi îmi
Sunt copilul sălbatic ce urcă pe creste,
Un rebel ce refuză ale lumii plăceri,
Sunt copilul sălbatic din acea poveste
Ce n-acceptă sfaturi și nici mângâieri.
Sunt un luptător prin deșerturi
Îndrăgostit voi fi mereu de tine
Când orizontul cerul îl desparte,
De mare într-o continuă amăgire,
Te voi iubi chiar de vei fi departe.
Acum că ești aproape,te dezmierd,
Cuvintele îți
Nu-mi place să văd zile trecând
Cum curg apele repezi pe fluviu
Și îmi spun cu glas tremurând:
- Mai molcom, bătrâne Danubiu!
- Oh,Rinule,de ce te grăbești?
Acum tinerețea mi-e-n floare
Te
Încercuiți (Soldatule nu plânge,nu plânge camarade)
Soldatule nu plânge, nu plânge camarade,
Ne-om intoarce teferi și de-această dată
Ale noastre iubite spune-vor balade
Despre vitejie,luptă și
Aș încerca din nou,a mia oară,
Să aflu la întrebări răspuns.
Adesea cerul serii mă-nfioară,
Parcă e un zid de nepătruns.
Mă uit năuc,tânjind spre stele,
Pe veranda casei nu am
La acea stea îndepărtată,
Când pe hamac mă întind
Din lumea mea întunecată,
Spre ea privesc cu jind.
Strălucitoare,mă cuprinde,
Firavul trup îmi înfioară,
E-un univers ce se extinde;
E
Zău,dragostea ta,
E un laț ce strănge
Nici că pot scăpa,
Inima îmi frânge.
Mă atragi în cursă,
Mă respingi apoi,
Sunt doar eu și tu?
Sau poate amândoi.
Iubirea-ți ciudată
E ca un vag
Era un războinic sentimental. Scria versuri cu sângele adversarilor.
Universul este de două feluri:infinit și personal.
Era idolul a milioane de oameni și sclavul propriilor
Peste-a vremurilor vrajă
Intr-un foișor tomnatic,
Protector ne stă de strajă
Geniul marelui romantic.
Ne-au răsfațat cu pana lor,
Goethe, Byron,sau Baudelaire,
Dar pentru Domnul
Când dansul fulgilor e o magie
Și mă apasă un dor nebun de tine,
Neîncetat, prin viața mea pustie,
E-un vuiet trist,o mare de suspine.
În suflet e de-acum zădărnicie,
Dragostea ta nu-mi mai
De când ai plecat de pe Planeta mea albastră
Spre alte galaxii, ce-ți străluceau feeric,
Distanța dintre sufletele noastre,o socot,
Nu-n ani lumină, ci-n ani de întuneric.
Si-mi pare
Lăsând în urmă metropola,mergeam
spre o zonă muntoasă,
vestită pentru ecoul pe care-l produce.
Imi și imaginam decibelii, ce se întorceau
precum o cascadă imensă de sunete,
lovind din toate
Ai pus iubirea noastră la arhivă,
Mi-ai prefăcut și visele în scrum
Brutal, ai secerat, o inimă naivă,
Lăsând în urmă-o dâră de parfum,
Ce fantomatic, mă poartă în derivă.
N-ai zăbovit
Hai să ne spunem cuvinte,
e tot ce-mi doresc
de azi înainte
Nu vreau să călcăm jurăminte,
ci doar să ne scoatem
din trup și din minte
Răul din noi,
deci hai să ne spunem cuvinte...
Sunt singur și trist în această viață
Iar vântul nebun mă lovește în față,
Ochii tăi negri-un nesfârșit deșert
Imi biciuie trupul slăbit și inert.
Mi-e dor de nisip,de plaja cu soare,
De
După o viață în huzur
Fix pe Coasta de Azur,
După multe șase-șase,
La table și "babaroase"
A venit ordin din țară,
Să-mi pun bagaju'-n cală,
Cic-am fost retrogradat,
In Maldive,
O singură clipă și totu-i non-sens,
Nimeni nu știa ce ni se întamplă,
Un rictus,un geamăt,un gol imens,
Și zăceam prăbușiți în râpa adancă.
După o secundă sau o eternitate,
Am deschis
N-aș vrea prin Kabul erou,
Prefer conductor de metrou
Dacă stau și mă gândesc,
Și prin minte scotocesc
Aș cam da munca-ntre șine
Pe nurii unei balerine,
Care-mi spune într-o doară,
Mă
A mai trecut un an din viața mea,
Și azi îi fac guvernului bilanțul
Mi-aș spânzura iluziile cu ceva,
Da' s-a stricat la bicicletă lanțul.
Jocul politic? - Treabă serioasă,
Naivi,mereu
Era un războinic sentimental.Scria versuri cu sângele adversarilor.
Þi-ai câștigat cu greu privilegiile? Foarte greu vei renunța la ele!Le-ai câștigat ușor?Nu vei renunța la ele nici în ruptul
Am inima în piept neînfricată,
Sunt unul dintre ultimii Cherokee,
Drumul lacrimilor însă îmi arată
Cum neputința întristează ochii.
Ne-au umilit,apoi ne-au alungat,
Inspre Vest,sălbatice
AD