Poezie
Cerul
1 min lectură·
Mediu
Aș încerca din nou,a mia oară,
Să aflu la întrebări răspuns.
Adesea cerul serii mă-nfioară,
Parcă e un zid de nepătruns.
Mă uit năuc,tânjind spre stele,
Pe veranda casei nu am stare,
Undeva,acolo,sunt visele mele,
Între Almaach și Ursa Mare.
De mii de ani misterios și rece,
Ești o enigmă greu de descifrat
Într-o clipită viața-mi trece,tu
Șirag de perle ca un împărat!
Prea filozofic de îmi este felul,
Infinitule,o să-mi rămâi dator!
Nu voi dezlega în veci misterul
Și mă voi stinge tot neștiutor!
00982
0