alex bâcu

nu. imi pare rau, dar in dorinta de a pastra onestitatea trairii si a nu o altera de nici o culoare in actul comunicativ, risti sa te risipesti in mii de ciobulete reflectand imagini discontinue si inevitabil contradictorii.

mi-a atras atentia

eu imi prelungeam starea indaratnica de levitatie
prin aceste locuri pe unde se spune
ca e destul de riscant sa te plimbi cu o fata

era o constiinta civica, un respect pentru suprafetele publice
o lipsa de incredere in materialele folosite la facerea lumii
un nerv parazit, deformat pavlovian printre palme
(de pe cand jucam sotron in maini pe dalele celelalte
denumite impropriu nisipuri miscatoare)
reflectat acum simetric in talpi

nu-ti critic intentia, ci faptul ca aceasta traire concretiza intr-un anumit moment, intr-o anumita circumstanta nu este replicabila.

sunt obosit, am sa revin la o data ulterioara. si apropos, bineinteles ca eram familiarizat cu sally mann, insa pentru un moment numele nu a rezonat cu intensitatea necesara in cavernele gaunoase ale deficitarului meu sistem mnemotehnic.

nu, nu stiu povestea cu matura entropica. mi-o istorisesti si mieeeeeeeee?

intrebare la radio erevan - se pot scrie comentarii la texte introduse in biblioteca?

cu scuze pentru succintul meu comentaiu te voi da in vileag - sub talpi talpuiesti colbul drumului cel bun. in plus, m-a amuzat stranie coincidenta - initialele numelui meu sunt abc, iar cat de curand am avut si eu ce-am avut cu tutuitu\'. insa acum tot dumneavoastra ii spun.

1. uneori am si eu slabiciunea de a ii incuraja pe noii veniti.
2. nu am vrut sa remarc in cazul magului o oarecare asemanare cu stilul tau
3. geniul nu se masoara in jumatati de minute. geniul nu se masoara. punct

eu zic sa fii cu ochii in patru
din tufe sare iepurelu\'
mustarul sare ca la teatru
azi dau nivelu\', iau nivelu\'.

pe vremuri
moartea era privilegiul altora
al zmeilor bulangii par egzampl\'
si al legionarilor prin filmele lui nicolaescu
pe vremuri
toate se rezolvau
cu o tumba -
un dat de trei peste cap
(ca la sport)
sau un ulcior de apa vie

pe vremuri,
bunicii erau zaua noastra
cu zanele buna
cu soarele si luna
cu tutuitul

surprinzatoare. de o violenta maistru disimulata in clisee gen spuma marii, evantaie si panze falfainde.

sper sa te insteleze vreun cititor ulterior, nu de alta dar tare as vrea sa-i faci concurenta soarelui ala amurgit.

ante scriptum - mi-ai facut o pofta teribila de \"orasul copiilor pierduti\" al fratilor caro.

dar parca tot in luna si in stele,
in mandre si in iele
as descalci misterul delicat
care abunda ca un abur voalat,
ca un abur proaspat de colt de paine in gerul lui februarie,
ca un abur din crupa iapei intr-o dimineata cetoasa
pe o coasta de scotie
pe o coasta de eva
pe o coasta de minerva
ca un abur
decupat de un caspar david friedrich
rezidual
familiar
tangetial
abur
aburindu-i crupa
abur
aburindu-ti lupa

uneori cand imi torn o cana noua de ceai, imi este mult prea lene pentru a im deplasa trupesa alcatuire de carne si oase spre frigider pentru a acapara o noua felie de lamaie. asa ca ma multumesc in indolenta mea cu lamaia de la precedenta cana de ceai, stoarsa ca vai de ea, dar mai picurand cate un zambure, cate un strop, cate o cojita, atat cat trebuie pentru o incropire cu apa fiarta si plante uscate.

cam asa si cu poezia domniei tale - daca nu ai luat si ai rasucit aripatele, iarna, primavara, vara si verdele din cosul pieptului pe toate partile in antecedente poeme.

stiu, stiu, vine ea si astenia de primavara, fii fara griji, dar chiar asa sa o momesti cu graunte data cu tzaraita si cu cate oleaca de leac de zburatoare, tare mi-e teama sa nu te rateze si sa zboare la altu\' in colivie.

oriana - daca ai locui si tu in mizerabilul middle of bumblefuck massachusttes pe o vreme ca asta, ai simpatiza cu nostalgia. cat despre iliace, imi ploua in gura de pofta.

pan - multumesc

nexus - am schimbat titlul fiindca starnea confuzie prin aducerea in acelasi plan a un eveniment recent si a unui tumult memorialistic.

anton - punct ochit, punct lovit. am exagerat \"cu groapa comuna a deziluzei\"

ama - de atata inclinat unul la altul parca vad ca maine poimaine dam cap in cap. multumesc

hera - multumesc

motzoaca - atat in enumerarea cu pricina cat si in cea cu soldatelul ma regasesc asa cum sunt acum - meditativ, retrospectiv, respectiv cum am fost odata teluric, meandra a senzitivului.

eu nu pricep ce se tot vorbeste despre taoism, budism si cate si mai cate.

haiku este o forma derivata a lui waka (atestata documentar pentru prima data la mijlocul secoului 8) - o forma de poezie avand 5-7-5-7-7 silabe, care s-a desavarsit in japonia nu datorita vreunor confluente shintoist-buddhiste ci mai degraba datorita particularitatilor lingvistice ale japonezei, cauzate de abundenta vocalelor in silabele cuvintelor, a lipsei diversitatii fonemelor si a penuriei de elemente prozodice (accentul silabelor). din aceasta cauza se pare ca in limba japoneza cuvintele rimeaza prea usor.

aici rezida explicatia formala a scurtimii poemelor. cat despre alegerea temelor naturiste, aici este o alta mancare de peste, dar unde nu as amesteca buddhismul deloc-deloc.

intr-adevar tulburatoare. am simtit viata cum mi se scurge prin frunte si imi defileaza prin fata ochilor in pasi de rata.

ai si tu calcaiele lui ahile - ba chiar doua, dar sunt atat de mici ca ar trebui sa trag cu invizoace, nu cu sageti, ca sa te fac macar sa tresari.

calcaiul stang - redundanta sesizata de omer -

\"Incremenit pe verticala cadranului
Intre 12 si 6\"

calcaiul drept - \"sa le tintuiasca in cuie\", cam aceeasi problema. (n-ar suna mai bine clipa in loc de cuie?)

oricat as marai eu impotriva haikului, in cazul de fata ti-a reusit aproape in totalitate.

\"infierbantat de soare\" nu pica bine fiindca dispune doua cuvinte efect/ cauza pe acelasi rand. intr-o poezie asa paupera de cuvinte, ori cauza, ori efectul este suficient.

\"tot CEEA CE AI pe sub piele\" -

daca ai fi ahile uite in versul asta as trage eu cu arcu\'.

viata mea la tara a fost altfel.

pur si simplu
cu totul si cu totul
din alt fel

din acest motiv nu simt
rezonante ecouri palpitatii
in causul pieptului sau
in julitura genuchiului,
apropos
mi-e dor de genunchiul julit,
de dintele de lapte atarnand de o sfoara pe clanta
de mirosul de balega
de zgarieturile din zmeura
de cazaturile din ciresi
de samburi
ba chiar
si de verdele cojilor de nuca

da mai. mi-ai confirmat supozitiile. esti pe felie cum ar spune indigenii, esti pe falie cum ar spune geodezii, esti pe folie cum ar spune algocalminu\'.

jucause rau cuvintele tale, zglobii ca niste zgatii de smarandite (si spun asta fara denotatii de vladimir si pe bune). zau!

ai in medie cam un verb per vers, ceea ce este potrivit pentru emularea meandrelor acvatice cu care vrei sa contrastezi instabilitatea ta nedorita de pietricica. in opinia mea ultima parte ar trebui sa fie mai statica pentru a inchega un univers al nemiscarii in jurul tau, inaintea concluziei \"eu raman\".
in plus finalul beneficiaza si de un melodramatism putin exagerat - focul se stinge, totul e negru, care nu prea se preteaza la restul poeziei destul de sincera in naturaletea ei senzoriala.
primele trei strofe sunt izbutite, comunicative pana la nebanuite niveluri endodermice.

din pacate sunt cateva instante unde iti cam recapeti rasuflarea - sa le enumar? le enumar -

\"intotdeauna astepta
atenta anima centrifuga ma avertiza \"

prea multi a-uri ce ma lasara ca la dentist.

\"atat fiindca arcele spuse
sapa dupa mine prin cimitire franceze
albele frumoasele oasele ele
sunt numai povesti, nu le mai
inca pot vreau sa respir sa nu
cred ca ma nasc numai carne \"

este ceva in neregula cu penultimul vers

daca ai avea chef ar trebui sa recitesti intreaga poezie incercand sa cauterizezi unele sincopa prin eliminarea cuvintelor ca \"aceste\" si \"care\" - multe dintre ele dilueaza textul prin inutilul lor.

ar mai fi, dar asta iarasi este o critica de cizelare, adaugarea diacriticelor, pentru a fluidiza textul.

in general comentarii de hatru din partea mea, caci textul tau este remarcabil si doar mai trebuie pe ici pe colo bibilit de nimicuri.

eu am o problema cu acest postmodernism - acum este foarte chic, caci tot ce nu se incadreaza in nici un fel de canon, tusti este luat cu lopata de postmodern.
chiar am agatata prin camera o caricatura din \"the new yorker\" in care doua familii de petit burgeois aflate la cina isi fac confidente -\"we used to be old-fashioned, but now we are postmodern\"

parerea mea este ca antiteza dintre cele doua curente este putin fortata, daca nu se umbla cu delicatete la definitia postmodernismului. nu voi lua parte la discutie, dar l-as ruga pe bogdan geana, radu si cine ar mai participa, sa insiste in primele minute pe diferentele si asemanarile dintre curentele modernist si postmodernist cel putin, astfel incat cei care vor participa la discutie sa isi clarifice intai ce si cum, si sa nu includa in postmodernism suprarealismul, dadaismul, deconstructivismul, fluxusul, slam poetry etc.

altfel discutia risca sa devina o disputa anomica generalizand intre pro si contra-urile poeziei cu rima, cu masura, cu ritm cu cap si coada si viceversa.

cand fac aceasta afirmatie, o fac nu fiindca ma indoiesc de capacitatea organizatorilor de a discerne intre cele doua curente, ci fiindca ma tem ca unele dintre interventiile celor invitati sa participe sa nu fie cumva bazate pe confuzia dintre un amalgam de curente poetice si un ambiguu si generic postmodernism.

multumesc
.bacu