alex bâcu

de regula impetuozitatea ta nu prea lasa loc comentariilor negative.
in aist caz, insa s-au cam strecurat niscaiva nereguli.
cea mai babana mi se pare a fi penultima strofa, care cam trage sa moara, sireaca. ritmul este suferind, acel ce-ar fi sa traim este beteag rau, iar inima solie este muribunda de-a binelea.
in rest o mica scapare - rima seara-ceara si ultima virgula parca nu-si gaseste rostul

am scris textul intr-un acces de furie, fapt dovedit de multiplele mele greseli de tipar si de virgulele puse alandala.
recitindu-l,am realizat abia acum cat de influentat am fost in scrierea mea de ultima carte citita si anume de stilul exploziv al lui kerouac.
ma simt ca un tub gaurit de soc prin care altii fluiera a paguba...

ah cum mi-ai aprins calcaiele sa ma duc acasa, momentan si eu sunt in vacanta in huntinghton beach, south Cali... fir-ai tu sa fii!
btw - ai ceva legaturi de rubedenie cu oriana?

in sfarsit ai izbucnit!
ma intrebam si eu cat va mai dura sentimentalismul ala in care te scufundase-si de ceva timp. numai mate adormite, papuci la capatul patutului, oftaturi feciorelnice si solduri nemangaite se regaseau de ceva vreme in scrierile tale. te-as fi luat eu la zgaltait, dar mi-era teama sa nu festelesc si mai tare. In plus nu stiam daca alergi in cautarea marii tale iubirii sau in regasirea ei.
acum ca ai inceput sa te dumiresti, da o fuga pana la aprozarul din colt, cumpara cele mai ieftine legume si toaca-le marunt- marunt pe fundul ala fara airbaguri din bucatarie, iar apoi descotoroseste-te de ele.
bine ai revenit in lumea celor care nu ofteaza tot timpul.
te pup!

draga mirart,
intelepciundea ta ar trebui sa lase in pace un tanar oligofren caruia lumea ii sta de-a curmezisul si care se zbate ca un piscot intr-o cupa de sampanie doar-doar o scapa de infernul asta dezlantuit. degeaba m-am nascut, degeaba voi ... reztul inchipuiti-l singurica

iti multumesc pentru comentarii. stiind cat ai fost de necrutator in trecut cu textele mele banuiesc ca este sincer...

hop! mi-a aparut ceva selectabil in dreapta comentariului

neutru,
deget sus
deget jos

stiind ca nu-s un senior am impresia ca s-a strecurat o greseala ce imi permite sa votez.
radule, arunca te rog o privire!

in sfarsit mult asteptata schimbare la fata a siteului a luat fiinta. am cateva observatii, majoritatea datorate insuficientelor explicatii date de radu in editorialul lor , care pare-mi-se se adreseaza in exclusivitate seniorilor -

1) cate stelute are la indemana fiecare senior inspre blagoslovirea gloatei?

2) pana acum nu am depistat comentarii cu voturi, parca spuneai ca fiecare vot trebuie insotit de un comentariu...

3) autorii au dreptul sa retraga stelutele date de altii? asta creeaza un precedent periculos pentru o potentiala calcarea pe bataturi a egourilor poetice.

4) stelutele care apar in dreptul fiecarei poezii - ce sunt medii aritmetice, sume, medii ponderate?

5) seniorii pot sa-si acorde singuri stelute? nu ca m-as indoi de cinstea si fairplayul lor, dar ar fi cu mult mai bine ca aceasta portita sa fie ferecata acum, pentru a nu trezi suspiciuni.

6) lista de seniori compilata de radu mi se pare ireprosabila din punct de vedere valoric, atata doar ca imi amintesc ca unii dintre cei selectionati au refuzat aceasta responsabilitate la vremea voturilor si ma tem ca s-ar putea sa fie insuficienti cei care se vor ocupa intr-adevar de treaba asta. departe de mine gandul de a da senioritate la tot cartierul, ci mai degraba o grija exprimata pe aceasta cale.

mult succes in aceasta noua formula!

poezia la care tocmai faceam referire este
casual wednesday - notquiteso.
va trebui sa o cauti singura pentru ca anne-marie s-a hotarat sa interzica adaugarea de comentarii...

streche cu sensul de sturlubatici, zbanghii si luati de razna. bineinteles ca exista si o perceptibila nuanta ironica.
ma deranjeaza stereotipul autoimpus al poetului de cismea de la coltu\' strazii - nebun, visator si libertin.
notquiteso avea o poezioara tare potrivita pentru acest tipar. numele poezioarei imi scapa.

mi-am recitit versurile si am operat niste schimbari pe ici pe colo. sper sa nu fi picat din lac in put.

antuma,
daca tie sosetele mele rosii ti-au sugerat niste picioare-nsangerate, oare de ce ma mai intrebi de ce le-am pus acolo?
nu a fost cea mai delicata solutie, dar pe mine atata m-a dus capul...

bineinteles ca orice ham-ham poate fi interpretat ca o blasfemie teribilista. de ceva vreme ne-am invatat sa nu mai chestionam vizibilul, ireparabilul, evidentul, iar cei care isi asuma iresponsibilitatea sa o faca pot fi cu facilitate catalogati drept rebeli puerili.
sunt ingrijorat, trag semnale de alarma, trag semnele de exclamare de punctul ala nesuferit de pe i si inghit galusca.
saru\'mana pentru masa!

megophiasule - am fost putin prea artagos si nu am vrut sa te jignesc

costel - sunt constient de carentele stilului meu, insa, dupa cum ai recunoscut si tu, imi place sa cred ca pot face mult mai bine decat atat. d\'asta ma tot sclifosesc cand cineva nu-mi spune ce este in neregula...
n-am nici un fel de pregatire literara, am ispravit liceul de informatica si acum ma pregatesc pentru o prodigioasa cariera de economist. incerc sa-mi identific slabiciunile si apreciez intotdeauna cand cineva imi aseaza o oglinda in fata.
bunul simt, dupa parerea domniei tale ar trebui, as ma impiedice sa mai continui, right?
ei bine, oricat de prost consideri mataluta ca scriu acum, l;asa-ma sa cred ca pot face progrese, iar daca din spartele valului tau de intelept trecut de varsta emotiilor infantile poti sa descoteresti cateva minute de viata cu sfaturi ti-as multumi.

asa ca un side note - textul a fost scris intr-un boeing acum doua zile, in timp ce eram anuntati ca ni s-a terminat kerosenul si ca trebuie sa adastam in kansas pentru niscaiva ore ca sa ne facem plinul. pentru mine, a fost un exercitiu al stapanirii de mine, fiindca nu ma puteam ruga ca toti ceilalti...

ce tampenie!... un caine nu poate exista fara stapan... imi pare rau draga megophiasule dar un asemenea nonsens nu poate fi comentat... daca mataluta te simti in siguranta cu zgarda de gat, treaba ta. nu zic ca eu nu o am, dar macar eu marai...

dimpotriva. tocmai ca neg posibilitatea perceperii unui dumnezeu din spatele paravanului religios, dar nu-i neg fiintarea. in acest text nu vad nici o aluzie la imposibilitate existentei sale.
tocmai, ca aici critic modul in care oamenii l-au perceput si l-au identificat cu morala priceputa de ei.

si care ar fi in acceptiunea ta acel adevar crestin pe care eu il ignor?

va multumesc extrem de mult pentru critica voastra. dupa ce am citit-o am stat nitel sa imi limpezesc gandurile, iar dupa aceea am asternut pe hartie tot ceea ce se invartea in capul meu de ceva vreme fara sa aiba timp sau spatiu de sedimentare.

ceea ca a pornit ca un raspuns ideologic la comentariile voastre a sfarsit in a fi un text de doua pagini de sine statator.
un sut in cur - un pas inainte!

de semnat am semnat, atata doar ca sper sa nu incep acum sa primesc spam mailuri de la tot felul de adolescente fierbinti care vor sa imi dezvaluie secretele lor in schimbul numarului credit cardului meu.

poezia ta iubitul meu bizar nu are nici in clin nici in maneca cu adoratia noastra homoerotica pentru un pletos ofuscat de suferinta, in numele caruia civilizatia europena a trecut prin foc si spada culturi ce nu se potriveau sablonului crestin!
nu pricep dom\'le nu pricep cum 23 de milioane poa\' sa ie orbiti de ingalatele toale ale teoctistului ala de parada ca sa nu mai pun la socoteala gramada de baliverne din evanghelii.

acum patru ani o secta din sua a comis suicid pen\'ca sperau ca o cometa ce se apropia de pamant le va aduce salvarea. portile raiului se numeau si 39 de indivizi ca tine si ca mine, repet ca tine si ca mine, sigur noi suntem poeti, au crezut ca isus se intoarce intr-un ufo sa-i pescuiasca in costumele lor trupesti de care s-au debarasat fara remuscari.
eterna mea rafuiala cu religia este demodata si infantila, dar nu o pot impaciui in nici un chip...

dodule, dodutule
ce sa-ti fac dragutule,

am eu mai multe sa iti spun, majoritatea de bine, insa cum se facu?! sunt coplesit de activitati academice de o cu totul alta factura.

despre cuvantul ventriloc, nu este nici pe departeo sofisticarie - ventriloquist, pare-mi-se fiindu-i corespundentul in limba lui ronald mcdonald, iar ventriloque in cea a beaujeloisului. cam astea ar fi cele doua limbi de circulatie europeana de prin canada...

iti mai dau un cuvant tema pentru acasa -> mucalit.
cand te citesc, parca vad stereotipul ardeleanului taindu-si pita cu ceapa...
ceea ce este un lucru extraordinar avand in vedere completa ta imersiune in spatiul boeringo-alaskiano-usic in care domiciliezi.
am eu asa o slabiciune pentru mucaliti :)