alex bâcu

surprinzatoare -

inainte de a trece la laude am 4 mici tangente de trasat sferei tale albastre -

1 - personal gasesc aliteratiile ca elemente care mai degraba te distrag - as renunta la tardiv (poate tarziu?) in vis tardiv de viitor.
2 - ultimul vers este un pic prea aglomerat (pompos?) pentru a fi un ecou al imaterialitatii zborului - din
\"singurătății zborului înălțător de sine\" as elimina zborului inaltator cu inaltarii.
3 - banuiesc ca ai avut ceva contacte cu proza lui william burroughs
4 - subiect nimicitor nu mi se pare o sintagma potrivita

tocmai in structura rizomatica a poeziei tale am gasit fascinatia care m-a tintuit in fata ecranului pentru 3-4 recitiri definitivand noi structuri semantice de fiecare data. nu conteaza daca sunt 3 sau 5 strofe - deconstructia versului ti-a reusit pe deplin - iar in cazul

Iar dacă mi se face dor, deschid robinetul și sorb
nimicul incolor și inodor din hemoragice izvoare,
mestec meduze terne, melci de nisip și sare,
cu graba orelor moderne, sfidând acest incurabil morb

ai trecut in perimetrul antologicului.

poezia ta are forta, nexusule - primitiva pe alocuri, insa candoarea antediluviana iti este complice, in cazul de fata.
imi aminteste de \"il silenzio\", care desi am criticat-o la timpul ei, mi s-a cuibarit in maduva peroneului de ceva timp.

observatia kopilotului este justificata - inconsistenta semnelor de punctuatie mi-o asum ca un atribut al dezordonatului meu laissez faire cotidian.

cred ca sunteti un picut cam prea \"uptight\". acest sonet se vrea un preludiu nabadaios si nicidecum mesagerul a cine stie ce adevaruri. am pitit ceva simboluri (sarpele si sanu, colacu si pupaza) dar fara asteptari descifratoare.

kopilotul a avut un moment maret, cand indirect, mi-a sugerat folosirea graului. este 1-1 la unspe metri.

aveam eu niste banuieli... multumesc pentru confirmari, voi schimba aciuate.
cat despre li-chiorii si seceti, sunt exact ce banuiesti si tu kopilotule, o staza intre secete si seceri, intre chiori si lichioruri.
mi-am permis libertatea de a inventa cuvinte potrivite starii de spirit.

sa-mi sara ochii din cap daca va mint!

raspunsul la intrebarea ta de acum cateva saptamani la care nu imi amintesc sa fi raspuns clar - bineinteles!

abordarea personala este sarea si piperul. mie imi place sarea. presupun ca tu esti un piperus petru?

intr-adevar logica este precara in acest joc de-a vatzascunselea prin pliurile rozalii ale pielicicii mandrei mele. iau o mica pauza de la memento mori-uri

lichiorii/lichiorul - poate am exagerat, insa daca tu ai putut citi una si subintelege alta, atunci este perfect - cam aceeasi treaba ca si cu secetile si ciocanele.

sanul sfarc - suna cam aiurea, voi vedea daca-l pot drege au ba

ultimul vers este o reprezentare caricaturala a unei faimoase juraminti de sorginte tiganeasca. ia sa vad, te prinzi?

ioanid - incearca \"doar asa...\"

dorun - exact asta si sunt poezelele mele de ceva vreme incoace - memento mori. ultimul vers se leaga de o alta poezea destul de recenta.

nic - cu o seara inainte am vazut un documentar premiat al festivalul de scurt metraj ann arbor despre evolutia alzheimerului de-a lungul a 7 ani in dinamica unui cuplu de emigranti lituanieni din san francisco

rodica am priceput de ce ti-a placut. pai, a naibii coincidenta onomastica, daca porti acelasi nume ca personajul principal al gandurilor mele...

fulminant exhibitionism imaginativ in versurile tale!

eu stau prost cu verbele de conjugarea a doua sau a treia, dar cred ca varianta corecta este \"ar placea\". (nu ca ar conta prea mult)

ai vreo 5 mi-uri prin poezie - eu te-as sfatui sa o mai raresti (poti sa scoti linistit cel putin 3 din ei) cu excesele astea de personalitate ca se duce poemul de rapa.

versul
\"catalogati la inchiderea bursei drept casati,\"
este cel mai slab si complet lipsit de orice ramasita de vana poetica.

iar referinta din final, nu este oare din prima povestire din volumul lui salinger?
cred ca este mai degraba o tichie de margaritar fiindca nu ii vad liantul cu versurile tale.

eu as evita folosirea cuvantului \"expresiv\" intr-o poezie despre monet. pai cum sa nu se amestece borcanele impresionistilor cu alde kokoschka, bacon, munch ca sa nu mai vorbim de convolutele containere de gem ale lui alde pollock si de kooning

voi invoca din nou drepturile inalienabile ale subiectivitatii si iti voi spune ca poezia asta m-a lasat complet rece. una la mana inevitabil fac guturai cand vine prima ninsoare, chit ca ninge prin mine sau nu. a doua la mana eu am fotofobie si prin urmare nu suport sa stau cu lumina aprinsa in casa. o mai aprind noaptea cand imi exhibitionez trupul sarantoc lunei pline, doar doar mi-o da ghioc de virtuti selenare.

exista totusi o fisa de o mie de lei in versurile tale -
Numai ca-n suflet e prea cald
pentru datul cu sania
din pacate cum nu faci primavara din floare, nu faci nici milioane din fisa de o mie.

eu cred ca ti-ar trebui o pusculita. eu am una cu isus hristos, da\' nu ti-o dau, iti fac doar asa de sac-sac.

in afara de primul vers care readuce poezia in perimetrul unui univers optimist si plin de harul voiei bune, restul curge de la sine intr-un act comunicativ de o viscerala potenta. smulge pielea si reconstruieste-i dupa bunul tau plac - wow - interactiunea umana redusa la esential. iti multumesc.

da - clipele vor cadea pe spate buimace
seara de seara

nu - si imi va fi imposibil sa-ti inventez un sfarsit (inventez suna tare aiurea, sunt convins ca ai putea gasi un sinonim mai strasnic)

da - imi vei arunca inima pe strazi
in rostogolire
cainilor vagabonzi de serviciu,
mistretilor cu coltii inzapezirii pe buze

nu - ne vor creste aripi din fulgii tacerii (perimata de atata uzitare)

nu mi-a placut. cred ca sunt prea sclifosit in dimineata asta ca am capul cat o banita din motive de hipermedicamentatie antigripala.

textul mi -sa parut pre-adolescentin, iar acel 1973, iunie te exonereaza de bojocii mei stropsindu-se mai mult la dreapta decat la stanga

extraordinara!

m-a dus cu gandul la portretul oval al lui poe si la ceremoniile de consecrare ale obiectelor de cult religios.

eu unul i-as schimba titlul, ca prea este mure in gure.

\"cu-aroma\" este evident fortat si este punctul slab al primei strofe.

apoi ideea cuvinte/dalti este folosite si in ultima strofa. eu as scrie \"silabe seci\" pentru a evita repetitia.

oricum una peste alta surpriza serii. sper ca unul dintre postcomentatorii mei sa te inrameze cu o stea in frunte.

ceva-ceva nu imi suna a bine in versurile de fata. ma voi limita la a enumera micile mele discordii aurale -

geamuri nude ??? - nu am priceput rostul acestui epitet

placate cu gheata - acel \"pl\" deturneaza putintel ritmul ultimului vers si isi lasa ecourile PLanand in primul vers al strofei urmatoare

orgolii împerecheate pe sfoară
se strâng și-nalță în viscol, afară.

aceasta imagine nu a rezonat cu antecedentele versuri. probabil ca imi lipseste mie un \"je ne sais pas\", insa am citit de cate va ori si am ramas cu fisa nepicata

gandurile sunt greu de criticat - deh inalienabilele drepturi ale subiectivitatii - insa daca ai desburuieniza putin cuvintele tale, evacuand sintagme ca:

Iluzii obscure ale unui biet nebun de fericire

Cum as putea explica, atunci cand stiu ca imi va intoarce spatele? Cum sa o rog sa ma asculte, cand stiu ca eu insami nu aud?

nu mai e nimeni aici. Doar tu si eu. Si imi doresc sa plec. Sa evadez

si ai prasi mai cu spor

Ca un zambet presat intre filele unei Biblii.

Din nou apare nisipul in ochii mei, asa cum l-am lasat iarna trecuta: in carafa sparta, ce se voia clepsidra. Rosul adanc al vinului imi umple amintirile de sange

minte umezelea ce imi strapunge pielea, ca o dovada a nemuririi.


ai obtine o recolta bogata de poezie la hectar.

mai, concatena-ti-as umbra la calcaie, ce bine ai dramuit asteptarea in minuscule pastile vizuale!

versul
stau intr-o monocroma asteptare este putin sui.
cand il citesti \"stau intr-o\" are doar doua silabe, fiindca \"stau\" si \"in-\" traiesc in concubinaj feroce, asa ca saltaretele tale 11 silabe per vers sufera de putine astenie de toamna.

in rest numai bine.

cam prea intortocheata si sufocata de abundenta de metafore de sorginte matematica.
m-a lasat cam rece drept sa iti spun