Poezie
cerul numărul nouă
1 min lectură·
Mediu
citeam în stol de fluturi auspicii
de piază rea cutreierată vara
pe sub cariatide albe, de ospicii,
unde zorii zilei ne dau bună seara
când înghițim pastile gură-n gură
numai așa, să ne mai treacă timpul
rămas mască postumă în bătătură
de deget mare umezindu-ți slipul -
plictisul de îți dă târcoale, îndată
ne vom sui din mers pe caii verzi
de atâta tencuială rumegată,
iar de-om cădea, iubito, ce-ai să pierzi?
doar un priveghi cu ștergar nou la poartă.
094.549
0
O simplă părere \"rămasă mască postumă...\", mi se par cam mulți de-alde S.
Tencuială rumegată - dacă vede mirart sigur nu-i place, mie însă, da.
nu suna mai bine (mă gîndesc la ritm doar) de-atîta tencuială? sau târcoale-ndată? gură-n gură? Știu că nu ești adeptul liniuțelor, era doar așa o părere, pentru ritm.
ai luat examenul?
amîndouă strofele sînt frumoase, iar finalul pune capac