Poezie
caderea lui adam
1 min lectură·
Mediu
eu îmi pescuiam mucalit
veacul din rămășițe
de ieri și azi
când tu te-ai oprit
în albia timpului,
și m-ai momit să îți mai arunc
o privire,
doar atât,
pe cuvânt.
în meandrele izvorului
se oglindeau două năluci
ale aceleiași pustiiri,
tu, cu ochii îngropați în soare,
eu, cu ochii îngropați în tine,
un narcis îndrăgostit
de un alter ego.
dar tu erai izgonită
de pe țărmurile clipei,
asa că m-ai tras
frumușel de mânecă
spre străfundurile
săvârșirii,
două umbre în caruselul
sensului acelor
de ceasornic.
053618
0

Imi place Domnule! Logic, cursiv si ideea, chiar daca nu-i noua in tomurile matale, este complet prezentata chiar daca nu-i in stilul degeaba-original. Iar te laud:)