In valuri se-aduna apa si trece,
Spre marea ei Mare, si se grabeste...
Uitand despre lume, in soapte sopteste,
Dar tonul ei aprig in valuri ii creste.
Grabindu-de-asa, in urma-i unval,
Se
Nicicand si Niciunde,
Nicicum, Nimic si Nimeni,
Nihilist... Asta sunt eu?
Asta esti tu,
Căci Nicicand,
Nici macar in gand
nu ma mai ai.
Asta esti tu,
Căci Niciunde,
Nici macar in
Flori de zapada...
Flori albastre, albe, negre,
Flori din trecut.
Venit-a iarasi iarna,
Dar a venit saraca,
Far` de flori,
Far` de zapada,
Nici albastra, nici alba, nici neagra.
Venit-a
Crezi tu ca vantul
care bate toamna,
aduce doar pareri de rau?
Sau spre sfarsitul verii,
crezi tu ca Prahova
va culge iar la fel?
Nu cred ca esti nici tu...
Demult nu mai sunt
Cu ce sa cuget, cand mintea-mi e departe?
De sa tac, de ce sa stau de-o parte?
Cu ce sa plang, cand lacrimi nu mai am?
De ce sa rad, de ce sa fiu mai calm?
Eu cuget cu privirea,
Si tac, caci
Petale triste de trecut,
ce ati cazut?
De ce-ati cazut?
Si din trecut
tot in trecut...
voi ati ramas ca mute,
petale rupte!?
Tristeti trecute prin petale
si colt de gura cazut
de gura
A venit toamna.Frunzele curg.
Ceru-i mai rosu inspre amurg....
Soarele-i palid...si trist coboara...
Vanatorii, departe, se-aud cum doboara...
Se-aud frunze, se-aude plangand,
Natura, cu
insemnari brute
pe-o carte,
cu semnul teutonilor,
se sparg in valuri,
fara noima
si atintesc
rasul hilar
al bufonilor.
insemnari brute
pe coltul ziarului de ieri,pe fruntea ta,
pe ochiul
\"tic-tac-tic-tac-tic-tac\".
Eu tac....Tu..\"tic\".
Ceasul intr-un \"tac-tic\",\"tic-tac\";
Ca un gandac
pasind in pasi de step
pe gresia din baie:
\"tic-tic;tac-tic-tic-tic\"...
Bataie dupa
Frunze moarte. Vuiet in zare.
Aer calm. Frunze de mare.
Soarele palid. Aer curat,
Dar parca de mucigai imbibat.
Frunze verzi nu mai apar.
Aer de moarte. Gust amar.
Ninge. Frunze dispar
