Eden
s-a încordat deodată și din vârtejul lui intestinal cu un zvâcnet s-a născut și s-a înălțat lumea ce acum se urcă meticulos pe pereți, până-n tavan e ca o iederă, e ca un laț organic ce sufocă în
Heroină
îl înfig în braț cu aceeași forță de fiecare dată, indiferent de loc, timp și sevraj până la el corpul meu era o durere de măsea parietalele se deschideau pe de-a lungul zimților, lăsând să se vadă
Cântare
părul tău pare împletit de o rândunică stângace, pare un cuib de corzi de violoncel, încurcate până la Dumnezeu. altfel nu-mi explic de ce-ți cântă părul. ai migrene și te miști parazitat, din
Înapoi
coapsele ei sunt o pușcărie de lux, sunt silit să mă rup din încheieturile cărnoase, sunt claustrofob în lume, dar nu în ea. sunt silit să mă rup din încheieturile cărnoase de câte ori vrea, mă
El și personalitățile lui
el trăiește cu impresia că-mi face plăcere să beau cafeaua făcută de el. niciodată nu pune destul zahăr și-o face mai amară decât gustul pe care mi-l lasă în gură după ce-și strecoară
Organică
Crești în mine până îmi iei locul și de-ai să pleci eu nu o să mai fiu. Mă mănânci cu pofta unei termite în lemn de esență dulce, Te-nmulțești, te divizi, te scindezi pe axa longitudinală Cu o
Marioneta
Jupuirea de dimineață îmi șterge visul de pe față, Îmi șterge gândul de pe tâmplă și urmele din așternut. Îmi adun încheieturile și îmi arunc picioarele pe covor, Marionetă abandonată, păpușarul
Balada Invalidului
Ademenit am fost de-a lumii frumusețe, Am poftit lacom să port ghirlanda de minuni. Dar au venit cei orbi să îmi închidă ochii, Să-mi spună \"adevărul\" ...să-mi pună pofta-n cui... Trezit am
Soldățelul de plumb
Mai frumos decât mine nu o să mă mintă nimeni, Nici de-mi citezi din cărți de miere-n care Iubirea capătă din nou valoare Dincolo de-un biet futai... Și dă-mi cununa să ți-o port ca să am spor
Cuvinte de Ană
Ce-ai semănat tu pe sub piele Răsare acuma printre pori, Se frâng pistruii de durere, Se rup și sforile-ntre noi, Se crapă trupul de fiori. N-ai vrut să lași prin calendare Un semn de \"vin\"
Mireasa nimănui
Mai lasă-mă iubite, să bântui pe trotuare Fără să mă gândesc de vreau sau nu să văd Perna șifonată, cafeaua prost făcută Și resturile de mâncare ieftină pe masă. Nu pune jug pe gâtul meu căci
Monolog
Of...iată! și-a pus gura peste pielea mea plouată... C-a plouat iar cu găleata. Of...a sărutat-o toată. Ah la naiba! cum să fac? Să-l opresc, să nu mai treacă Și de piele și de
Bibelou
\"Vai, frumoasă-i domnișoara!E zglobie dar firavă... Vai, ce zâmbet cald întinde! Vai, figura e trucată?!\" Da, era o domnișoară de trecea prin fața lor, Ascundea în sân păcatul de a da lumii
La fereastră
Stă fereastra larg deschisă și așteaptă-acum să vină Dor de ducă și o briză lină lină, dar să țină Greutățile mai toate care-apasă neîncetat Și pe frunte și pe umeri și pe tot ce-i
Balada Grădinarului
Și n-am contat și nu contez Prin ochii celor ce-au migrat. Nu-mi pasă-acum, nu mai oftez... Acum m-am dus. Acuma-i luat. Și dincolo de timp și cer, precum prin nori elicopter, Fugeau priviri
Un fluture
Un fluture \"Eu sunt o zână Și zbor în cer Cum zboară inimi nerobite Strecurate prin inel.\" Zbura frumos plutind ușor Precum un gând zgâriat pe-un nor... \"Și-am aripi noi Și-mi vin
