Poezie
Bibelou
unui tânăr neatent
2 min lectură·
Mediu
\"Vai, frumoasă-i domnișoara!E zglobie dar firavă...
Vai, ce zâmbet cald întinde! Vai, figura e trucată?!\"
Da, era o domnișoară de trecea prin fața lor,
Ascundea în sân păcatul de a da lumii fior.
Părea caldă, părea vie, părea părul ei cumva
De-i stătea câte-o șuviță peste ochi de ascundea
Cea sclipire fulgerândă ce voia să mi-o trădeze
Ca să vadă lumea toată ce venea ca să urmeze.
Domnișoara joacă rolul de-a fi veșnică mireasă
De-o dorește toată lumea, de-și doresc să o dorească.
Dar de necuprins rămâne, rece, bibelou în palmă
Și se sparge și te taie, dacă nu ai mâna calmă...
E frumoasă de privit, e frumoasă de-ascultat...
E frumoasă sau îți pare? E, oricum n-ar fi contat!
Spune vorbe dulci la nimeni,dar tu crezi că-s pentru tine
Și le-aduni, le vrei, le cauți, le auzi doar dacă vine.
Și nu vine totdeauna, se ascunde, se ferește.
Să nu crezi că e o joacă, nu e un copil, nu crește!
Ca să vă feriți de cioburi bibelou ea s-a făcut,
De fior v-a zvâcnit mâna, ciobul ei tot v-a durut...
Dar durerea nu contează, tot fugiți de-o căutați
Printre resturi, în scrumiere, în cafele vă uitați.
Și-a pierdut cu totul urma, și-a luat ciobul ei cu ea,
A plecat în altă parte, într-o vitrină pe-undeva...
E, acuma oftați singuri, bibelouri tot priviți,
Dar nici unul nu-i mireasă, pe nici unul nu-l doriți...
Da, mai ai în palmă semnul c-a trecut prin palma ta
Domnișoara cea firavă ce din porțelan zâmbea.
012.929
0
TM