Când luminile se sting, toate
Stelele apun, când poate...
Toate frunzele-au căzut
Când nu mai rămâne nimic de văzut.
Atunci când zgomotul dispare,
Și nici luna nu apare.
Când oamenii au
Pielea mi-e aspră și uscată, însetată de atingerea-ți suavă
Buzele-mi ard și dor când nu le săruți
Ochii-mi lăcrimează în neștire când nu te zăresc
Mâna în zadar se-ntinde în amurg
Tânjind a-ți
Când purtăm o mască
Totul se preschimbă
Totul se transformă, vorbim altă limbă.
Curajul ne îmbată
celulă cu celulă
nu scapă vie nici o moleculă.
Ne transformăm în ceea ce am fost
În ceea
Din jur pereții mă doboară,
Iar clopotele nu mai bat
Neliniștea de-a-ntâia oară
În câțiva ani s-a transformat.
Pășesc pe cuie ruginite,
Iar oasele îmi sângerează
De-atâtea ori au fost
Urăsc să mă-ntorc acasă
Urăsc să stau înconjurată de pereți crăpați și fum
Urăsc să mă-ntorc aici zi de zi
Urăsc zgomotele ce răsună la fiecare mișcare
Urăsc când zgomotele amuțesc și ușa nu se
Arzând urme-n piele, curg lacrimile ne-ncetat
Aerul când îl respir îl simt vârându-și ghiarele de corb în piept...
Simțurile toate se aliază și ascuțindu-se așteaptă precum un
Mă uit la tine și zâmbesc
și te întreb ce-am întrebat de-atâtea ori:
\"Nu obosești să mă dorești?\"
De fiecare dată vi pe vârfuri, te furișezi
precum un criminal.
Cauți un loc apropiat
Dacă întrebările sunt de fapt răspunsuri...
De ce continuăm să ne-ntrebăm?
Din singura persoană cu care puteai comunica...
De ce am devenit singura cu care ai încetat să vorbești?
Iar dacă ne
