Mă uit la tine și zâmbesc
și te întreb ce-am întrebat de-atâtea ori:
\"Nu obosești să mă dorești?\"
De fiecare dată vi pe vârfuri, te furișezi
precum un criminal.
Cauți un loc apropiat
Arzând urme-n piele, curg lacrimile ne-ncetat
Aerul când îl respir îl simt vârându-și ghiarele de corb în piept...
Simțurile toate se aliază și ascuțindu-se așteaptă precum un
Pielea mi-e aspră și uscată, însetată de atingerea-ți suavă
Buzele-mi ard și dor când nu le săruți
Ochii-mi lăcrimează în neștire când nu te zăresc
Mâna în zadar se-ntinde în amurg
Tânjind a-ți
Urăsc să mă-ntorc acasă
Urăsc să stau înconjurată de pereți crăpați și fum
Urăsc să mă-ntorc aici zi de zi
Urăsc zgomotele ce răsună la fiecare mișcare
Urăsc când zgomotele amuțesc și ușa nu se
Din jur pereții mă doboară,
Iar clopotele nu mai bat
Neliniștea de-a-ntâia oară
În câțiva ani s-a transformat.
Pășesc pe cuie ruginite,
Iar oasele îmi sângerează
De-atâtea ori au fost
Când luminile se sting, toate
Stelele apun, când poate...
Toate frunzele-au căzut
Când nu mai rămâne nimic de văzut.
Atunci când zgomotul dispare,
Și nici luna nu apare.
Când oamenii au
Când purtăm o mască
Totul se preschimbă
Totul se transformă, vorbim altă limbă.
Curajul ne îmbată
celulă cu celulă
nu scapă vie nici o moleculă.
Ne transformăm în ceea ce am fost
În ceea
Dacă întrebările sunt de fapt răspunsuri...
De ce continuăm să ne-ntrebăm?
Din singura persoană cu care puteai comunica...
De ce am devenit singura cu care ai încetat să vorbești?
Iar dacă ne
