Poezie
Pastel funebru
1 min lectură·
Mediu
Bolnav plânge orașul sub jerbele toride
Ce le aruncă-ntr-una soarele bolnav.
O molimă cumplită străzile cuprinde
Și-arzând unduie cerul, mișcat de-un vânt firav.
Adâncă disperare cuprinde tot ce-i viu,
În valuri se revarsă a soarelui urgie,
De parcă, osândită de-o vină ce n-o știu,
Pe rug află sfârșitul întreaga omenire...
Prin parcuri, pe la umbre, scheaună cățeii,
Topiți de răsuflarea văpăilor de jar,
Înspăimântați fac cruce și bunii și mișeii,
Rugându-se la Domnul s-arate milă iar!
Sălbatice miasme văzduhu-ngreunează
De lavă pare slava, vulcan este pământul,
Și, canceros, orașul sub soare-ngenunchează,
O omenire-ntreagă își caută mormântul...
Cadavre trec pe stradă, morți ce-s încă vii,
Sub arșița de august încet se descompun,
Îmi pare că holere și boli și epidemii
Orașu-ntreg înclină, apasă și supun!
De undeva răsună plângând un marș bocit,
Se-aude marș funebru purtându-ne la groapă
Și iară mi se pare c-o lume a murit
Și colbul se deschide pe toți să ne încapă!
013497
0
Vă rog să citiți regulamentul de funcționare al site-ului.
Nu scrieți titlurile cu majuscule.