Poezie
Nervi de iunie
autocritică(?!)
1 min lectură·
Mediu
Ce-am scris acum, căzut pe gânduri
Și-n oboseala visului ucis,
Va deveni iar poezie,
Va deveni din nou un vis...
Cândva, sătui de aberații,
Vă veți întoarce la valori
Ce-au fost de mult date uitării
De teama la ceva sudori!
\"Românul s-a născut poet!\"
A apucat cândva să spună
Un cineva, la o beție,
Stârnind o molimă nebună...
Și-am început cu toți, grămadă,
Să ne pretindem nemurirea
Zmângălind cuvinte goale
Să le căutam menirea...
Îmi iau halba cu visare,
Mă așez pe bietul scaun
Care trebui să suporte
Încă un șezut de faun,
Trag un top de coli nescrise
Lângă mintea-mi creatoare
Care vrea să nască artă
Pe o temă-ntâmplătoare
Și încep să-nșirui vorbe
Cât mai savant aiurite
Să avem apoi de lucru,
Să-nțelegem, pasămite,
Ce vrusei să scriu eu colea
În sclipirea mea de geniu...
Muza, însă,... a fost beată!
002269
0