Gîndul cuprinde infinitul
Iar nimicurilor le dai frumoasă formă
Căci din nimicuri descoperi multe,
Cum ar fi idei de începuturi.
La baza temeliei stă cuvîntul,
Cuvîntul e cîntat în mii de
Inimile noastre bat la fel
Dorurile pe amîndoi ne sapă
Suntem scăldați de aceiași apă
Scăldați în lacrima iubirii
În ziua cînd te vei întoarce
Nu știu, nu știu cum vom păși
Căci știu că
Cînd se așterne noaptea
Și gîndul mă frămîntă
Aș vrea să-ți scriu iubite
Cu mintea ce cuprind.
O lume fără margini,
Un infinit de vise.
Trăiesc noian de clipe
Ce vreau să le dedic.
Sub
\"Iubite\" scriu aceste cîteva rînduri pentru tine,
le scriu cu mîna tremurîndă,
cu inima de lacrimi plină,
că-n ea s-au îngropat dureri depline.
Răvașul meu de v-a ajunge,
pe drumul care a
Trecut de miez de noapte,
Un dor mi-alină gîndul,
Nici somnul nu mi-e frate
Și nici întreg pămîntul.
Un zbucium mă cuprinde,
O flacără arzîndă
Mi-a străbătut tot corpul
Gîndul mă tot
Cînd citești o poezie
Parcă-ți pare ușor spus,
Dar să pui pe o hîrtie un cuvînt,
E greu de pus.
Poate-ți vine o idee,
Dar n-o poți expune bine
Căci cuvîntul e o artă
De poți cu greu a
