Poezii

Gîndul cuprinde infinitul Iar nimicurilor le dai frumoasă formă Căci din nimicuri descoperi multe, Cum ar fi idei de începuturi. La baza temeliei stă cuvîntul, Cuvîntul e cîntat în mii de

Inimile noastre bat la fel Dorurile pe amîndoi ne sapă Suntem scăldați de aceiași apă Scăldați în lacrima iubirii În ziua cînd te vei întoarce Nu știu, nu știu cum vom păși Căci știu că

Cînd se așterne noaptea Și gîndul mă frămîntă Aș vrea să-ți scriu iubite Cu mintea ce cuprind. O lume fără margini, Un infinit de vise. Trăiesc noian de clipe Ce vreau să le dedic. Sub

\"Iubite\" scriu aceste cîteva rînduri pentru tine, le scriu cu mîna tremurîndă, cu inima de lacrimi plină, că-n ea s-au îngropat dureri depline. Răvașul meu de v-a ajunge, pe drumul care a

Trecut de miez de noapte, Un dor mi-alină gîndul, Nici somnul nu mi-e frate Și nici întreg pămîntul. Un zbucium mă cuprinde, O flacără arzîndă Mi-a străbătut tot corpul Gîndul mă tot

Cînd citești o poezie Parcă-ți pare ușor spus, Dar să pui pe o hîrtie un cuvînt, E greu de pus. Poate-ți vine o idee, Dar n-o poți expune bine Căci cuvîntul e o artă De poți cu greu a