Poezie
Scrisoarea mea
1 min lectură·
Mediu
\"Iubite\" scriu aceste cîteva rînduri pentru tine,
le scriu cu mîna tremurîndă,
cu inima de lacrimi plină,
că-n ea s-au îngropat dureri depline.
Răvașul meu de v-a ajunge,
pe drumul care a pornit
și cineva îți va da vestea
că o scrisoare ai primit.
Nu rupe plicul, te rog, citește,
citește mai departe...
Cuvintele le scriu din suflet
căci inima îmi arde
și sîngele îmi clocotește-n vene.
În hohot plîng cu jale,
căci tu acuma ești departe,
sufletul rău mă doare.
Nu mi te pot privi, nu-ți pot șopti,
cuvintele de altădată...
Aceleași stele de una singură
le număr nopți la rînd,
dară ceva se-ntîmplă,
\"iubite\" stelele dispar,
dispar pe timp ce trece.
Și-acum mi-e frică că într-o bună zi
n-o să-ți mai pot vorbi,
căci totul prinde-a se sfîrși,
o lume ne desparte
și zilele tot trec pe rînd,
nu vreau să sfîrșesc plîngînd.
În cap îmi joacă un cuvînt:
\"Tu care crezi că e acel cuvînt?
Þi-l spun la încheiere,
e simplu, din patru litere-i format:
ADIO, \"dragă\" te-am uitat\".
S-a stins, s-a stins dragostea mea pentru tine,
s-a stins cum stelele s-au stins pe cer.
Ne despărțim, poate așa-i mai bine,
pentru a-ne alege viitorul mai corect.
002150
0