miroase a vinete coapte și a liniște culeasă din smirna sufletului

cum am aflat să trasez linii peste linii/ tot așa am aflat că dumnezeu este în coastele mele

și îmi dau voie să-mi răsfir ființa până la amurg

îmi dau voie să-mi răsfir ființa pentru că Dumnezeu este mișcarea mea de dimineață

altfel nu pot curge prin capilarele sufletului

altfel nu pot face pașii în interiorul de dinainte de lume/

îl voi recunoaște

și începi să numeri

nasturii pe care îi vei desface să faci loc acestei inimi

aproape

ocean

ne prefacem că ploaia spală durerea

și în genere ne prefacem

că iubim

omorând

credința/

spicul ce se reconstruiește din grăunte

Dumnezeu este cel mai ghiduș dintre spiriduși, s-a îmbrăcat cu hainele mele

și-a început să-mi povestească despre omul fantomă

atunci i-am precizat să completeze locurile goale cu oamenii - lumină, de lumină

de izvor