Poezie
viața pictează cerul- pe nerăsuflate
1 min lectură·
Mediu
pe vremea când alergam timpul în mână cu un avion
și-mi închipuiam că așa trebuie să arate zborul
viața nu e un simplu trofeu pe care să-l atârni pe perete
căutam un prilej să ajung la cârma avionului să pot vedea lumina și crestele munților
de trei ori să mă dau peste cap, de trei ori să-mi lepăd epiderma
să beau mai multă apă
pe urmă drumul se îngustează
nu strâng merele ce-au putrezit în pom
mi-an dat seama că ziua avea să fie lungă, atât cât aveam nevoie s-o aud
pe pajiștea de flori pestriță și de piatră
ochiul meu se lovește
mă doare sunetul
constat că lumea asta a uitat fix ce contează
să picteze
la unison cu cerul
001.832
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Afrodita Popescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Afrodita Popescu. “viața pictează cerul- pe nerăsuflate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/afrodita-popescu/poezie/14140141/viata-picteaza-cerul-pe-nerasuflateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.