se bate în cuie cerul

mâna mea la vreo două cvartale mai încolo desprinde cu încetinitorul coaja de pe rană sub groapă o mare de flori înfierbate crestează la capete pământul o ultimă noapte bulboane de gânduri se strâng în tine rădăcini smulse de ape îți vine să vomiți în inimă și ochi și oase din pridvor se aude cerul cum se rostogolește peste moarte