O raza de soare imi gadila geana inchisa.
Ma trezesc si-mi deschid ferestrele
Spre o lume urata si trista.
Noroi pe zapada si flori vestejite,
Cupe cu lacrimi si pasari rebegite.
Imi incalzesc
Au trecut zile,
Au trecut nopti,
Poti sa mai gandesti de poti,
De nu, dormi, ca alti netoti,
Si ofteaza pentru maine
ca n-ai paine,
ca n-ai sare,
ca n-ai prins lozul cel mare.
E noapte
Raman uitandu-ma pe geam…
Acest cliseu cu fum de iarna…
Venisem sa-i spun: - Doamna
Acasa esti, deschide usa
Si-ai sa gasesti un gand aiurea
Inchis in nu stiu ce dulap
Ramas de cand
Priveam
La fiecare trecator...
O cuta-mi spune
Ca nu-i bine
Sa lasi iubirea muta-n tine.
Ascultam
Pe fiecare trecator...
Si-asa am aflat,
Intamplator,
Ce-nseamna dor
Nespus iubitului din
Si tac. Si-ascult
fiecare soapta a sufletului,
Il simt,
Imi mangaie
fiecare fibra.
Vibreaza
petecul din mine
ce l-am crezut,
de foarte multa vreme,
Pierdut.
M-am infasurat in cerul din tine
Si fiecare fibra ma sapa adanc,
Letargic rotocol al vietii din mine,
Dantela cu gauri pana-n pamant.
Se-aud in surdina chitari,
Mi-e lunga durerea spre
E scrumul durerii din tine.
-Nevinovata ca mai exista, inca-
Mi-aprind tigara in treacat, si pe langa
Faptul ca inima a inceput sa planga,
Tristetea din tine a inceput sa rada.
Uitam,
Ploua peste mine cu frunze
Si galbene, si rosii, si confuze.
E un morman de fagi si tei
-n-a mai ramas nici una pe alei-
si…, hei…..
Ma poti duce unde vrei.
Ti-e mult prea dura existenta.
Nici piatra nu ti-ar face fata
Te-au slefuit drumuri sfarsite
…Dar imprudenta te-a ciobit
chiar unde densitatea ti-e scazuta
si de n-ai fi obosit,
ar fi ramas
Lumini la bordul unei nave.
Ma bucur.
Fara naufragii.
Cantec de mare. Intre timp
mi-ntrase glezna in nisip,
alge crescute la tribord
-Legenda sacra a unui lord-
Pesti imi mancasera
Oboseala te-ajunge prea devreme.
Adesea uitai sa mai privesti in jur.
A mai trecut o vara,
Sau o noapte.
Esentialul l-am pierdut.
Nu fur,
Chiar de ravnesc-
Nici un cantar de bucurii.
N-ai
Nu m-asteptam sa vina toamna.
M-a biciuit ploaia prea rece
S-au ofilit flori colorate
Si prea calcam a nepasare
Pe ganduri devenite mate.
Mi-e teama sa respir…
Banca mai are doar un
Am incercat sa-nteleg
fiecare genunchi zdrobit
in agonia de a fi iubit;
Am incercat s-ascult
fiecare gand
al omului de langa mine;
Am incercat sa-nvat
a merge
cu acelasi ritm
al
E-o dragoste ciudata,
Ce vine din stomac,
Asa...cu dare de fiori,
Cum parca nu mi s-a-ntamplat.
Sunt lacrimi concentrate
Cu tot ce am in mine,
Sunt simturile prea stilate,
Ostile si
Iubesc o lume a umbrelor tacute,
A companiilor cu aere placute,
Mi-e draga umilinta lor
Pe fiecare colt decor.
Supusa, ascultatoare si prea muta,
-Lacrimi de nicaieri spre nici
Statui cu zambet fals,
Lut modelat din tot ce a mai ramas
Singuratate-n jur-
Freamat de viata nebun,
Strigat de neputinta
de-a exprima.
Pumni stransi, adusi langa tampla,
Lumina rasfranta de
E dimineata de flori
in care eram impreuna.
Ti-amintesti?
Dansul lebedelor,
alb imaculat,
dulce speranta.
Valuri sarate,
miscatoare iluzii,
trupuri secate,
asteptari
Ravnesc la varful unui pom,
(Si eu, la fel ca orice om)
Sa pot ca in sfarsit s-adorm,
Strivesc, starpesc tot ce-ntalnesc,
Fara sa stau sa ma gandesc.
Mananc, sa ma hranesc,
Distrug, ca sa
Sunt animal,
Chiar daca-s om.
Instinct marsav de contopire,
Dorinta acuta de marire.
Cam toate negativele le strang.
A, da, am un atuu:
Pot face pantomima.
Privire languroasa si
Ma iarta de mai poti.
Dorinta de a-ti fi aproape,
M-a facut sa uit
Ca nu pot stii la fel de bine
Cum sa-mpletesc ramuri de fraze,
Sa pescuiesc versuri-topaze,
Sa-nnod cuvinte,
Asa cum stii,
AP