Sunt gandul ploilor de vara
Din fiecare fir de iarba,
Te-apleaca-ncet,
Sunt strop de apa
La tine-n barba.
Sunt seara florilor de tei
Peregrinand alene pe alei,
Din fiecare pas plecat,
Sunt
Daca fiecare lacrima
ar avea curajul sa povesteasca
nebunia facerii
si pana la moarte...
...pana sa renasc,
dintr-un trup insipid si flasc...
Oh! Cate ar fi de povestit...
Aseaza-te,
Incerc sa-mi inteleg sufletul.
El iubeste.
Iubeste curat.
Simplu.
Aproape ca nu poate pricepe
De cat de putin este nevoie sa fi fericit…
E… sufletul pereche.
Iubeste-ma…
Sa nu ma uiti,
Aseara,
Pe-o bancheta,
Afara,
m-ai luat usor,
m-ai pus pe picior
si-am facut amor.
Simplu-i sa iubesti,
Pentru ca,
de-o vara,
in fiecare seara,
in mine coboara
miresme
Stiam ca frunza vorbeste,
Nu m-asteptam sa cante insa
Sau sa-i cunosc ritmul de vals.
Stiam de patima femeii indragostite,
Nu m-asteptam sa uit ce simte,
Sau sa-i inteleg dezgustul
Pentru inceput,
Am luat o coala,
Si-am asternut:
Istoricul vietii: banala…
E ca o supa pusa in oala
Gatita pentru nu stiu ce boala.
-Sa moara!- am spus,
Si-am luat piperul de pe raft
Am
„E golul perfect
dintre candoare și defect,
e linia curbă
ce duce în apogeul
durerii albastre.
Dintre toate „EU”-rile nefaste
ai ales imperfectul,
nevoi similare
cu algoritm
Am luat in palme fiecare gand,
Am vrut sa pipai frumusetea lor,
Sa inteleaga nebunia durerii.
M-asez pe pridvor,
Ma cuprind cu ganduri
Si simt cum urca acelasi dor:
Visul copilului de-a
Simplu se-atinge durerea din tine.
Daca privesti ridul din coltul ochiului
Iti poate spune cate ceva.
Si daca intelegi floarea de iris
Cand se dilata,
Simplu vei pricepe
Ca din partea
Multime mergand,
Eu intreband
Un gand:
-Cum strang
puful plopilor,
dansul ploilor,
muzica stelelor?
Si unde incap
atatea duse dureri-placeri?
Si gandul raspunde:
-Esti puf de
Am pasul tristului pribeag
Calatorind haotic
Pe strazi intortocheate
De ganduri duse prea departe.
Si-ncerc s-aud
Gandul zalud,
Ascuns in ramuri de alun,
Si-adun,
Din fiecare neuron,
Cu
Nu-s lanturi de picioare,
Sunt flori de mar
Si tril de Spin,
E floare dulce de pelin.
Nu-i gaura de pusca,
E rotocol de fum,
Dara placuta de parfum
Din taina celui de pe drum.
Nu-i ghem
N-am ratacit.
Stiam ca pe steaua polara
Nu exista toamna
Si nici pericol de furtuna
Sau lunecari de teren.
Inlauntrul meu
-Dugheana pustie-
S-au uscat lemnariile
Si praful, si soareci
ma
Dac-ai pricepe
o zecime din privirea mea,
ai intelege
certitudinea nevoilor acute,
intensitatea acordurilor, nascute.
Ca pe un copil bolnav,
Mi-am tratat inima.
Incertitudinea nu mai
Mi-e sete
De-un pic din tine.
Nu alunga privire-dulce.
Citeste-n fiecare floare.
Sunt sarutarile mele,
Roman facute
S-ajunga-n plete de bunic
Poate-ntelept,
Le-asezi in
Azi ma inteleg.
SUNT povestea cuvintelor nescrise,
Fosnetul frunzelor triste,
Valul atingand glezna,
Adierea parfumului de-ndragostit,
Curcubeul dintre mine
Si gandul tau nerostit,
Zbuciumul
Spune-i nebunului din mine
C-am terminat demult
Terapia cu socuri.
Si mai spune-i,
Ca fiecare lacrima a sufletului,
Este mirul candorii din mine;
Si-acolo gasesc
Mirosul de iasomie,
Linistea
Tanjeste sufletul, mi-e dor
De un sarut de-al tau,
Un gand nebun ce pleaca-n zbor
Sa mi te-aduca inapoi.
Imi esti departe si aproape,
Intind o mana si te-ating,
Si imi zambesti atat de
Cu dragostea aprinsa-n zori
Si cu mirosul cald de flori,
Cu lacrimi colorate pal,
Cu ganduri reci, din val in val,
Cu buze arse de amor,
Cu trupul cald de un fior,
Cu par zburlit de
O clipa am crezut.
Apoi mi-am dat seama ca visez.
Mi-am intors obrazul ud spre un trecut uitat,
Si-am zambit unei naluci plecate.
Mi-arunc privirea in spate
Si vad o urma de praf
In care ai
E dimineata
Si ochi-mi sunt inchisi,
lipiti, geana de geana,
sa nu-ti piarda portretul
zugravit pe icoana.
Si gura-mi zambeste,
Si tu imi zambesti,
E-o dragoste muta
Din care-mi lipsesti.
Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt
AP