Toamnă derizorie
Mi-e dor de mine renăscând Când îmi simțeam trupul vibrând... Ochii verzi au toamnă-n ei, M-au alungat pe nu știu ce alei... Rămân uitată-n prag de dor Cerșind iubirii un pridvor, Și șed
Nălucă cu pereche
Mă las atinsă de-un parfum Cu iz de toamnă. N-am un drum... Azi este timpul să pătrund Nevoia surdă. Mă ascund... Sunt adiere dusă-n zori. Aștept zâmbet solar pe gene Să mă pătrundă într-un
Dragul meu,
Îți scriu să știi că-n fiecare seară Îți stau la dreapta, și privesc. Arar, mă-ncumet să te-ating, Și-atunci, pe umăr îți așez Un glob de gânduri hăituite. Și-n fiecare înserare, Când
Iubesc ochii verzi!
Iubesc acei ochi verzi Care-a aruncat primul văl de-ntuneric Și-a pus primul praf de lumină Descoperindu-mă, crisalidă. Și-mi iubesc ochii verzi, Așa cum zâmbesc pe la colțuri Când,
Identitate în impas
O lume în exterior, Cu totul alta-n gândurile mele. Ce se-ntrevede printre gene? Cu care să mă contopesc? Năluca mută din Infern S-a ridicat, fără să-ntrebe De-s pregătită să mă
Știu ochii..
Mi-am pierdut cuvintele, Doar interiorul lor mă bântuie. Sapă, sădesc, și-ncep să cresc. Puțină vreme mi-a rămas. Încă puțin, și-am să mă nasc... De-am reușit să-adun prin mine Nevoi dorite-n
Împăcată cu inima ta
Respir adânc… Până-n pragul inimii tale, Până acolo ajung. Mă opresc Și mâna mi-o apăs peste piept. Vibrează nebuna, La fiece vers înțelept. Nu știu cum, Și nu știu când Am să-i spun
M-alintă doar când mă găsești...
M-am contopit pe-un umăr, de celălalt m-am agățat... și-n câte zări nu m-am visat dormind în al curcubeului legănat... Mă simți cum cresc, sunt iederă de amintiri, pe-alocuri ți-am pus
Curând am sa renasc...
Eu Sunt aici, Pe-aproape-mi ești Lumină Să îmi agăți ghirlande pe oglindă Și să privesc.. E lumea de dincolo de mine. Tăcută cresc pe-o aripă divină, Mă simt redevenind în tihnă, Pe drumul
Ce hăituit suflet!...
Ce hăituit suflet!... A învățat frumusețea durerii Și nebunia dorințelor , împlinite arar, Și pe fugă, Când reușesc să mă strecor în universul brațelor tale... Ce hăitut suflet !... A
Eternă
Și mă privesc… Văd trup întinerind a frunze Și ochi sclipind a nebunie, Văd plete-avide de iubire Și mâini neliniștite, încă... Văd freamăt de descânt pe buze, Frăguță ruptă-n zori de
Sunt doar un om
Sunt doar un om mergând prin lume. Cât de profund Să mă afund În suferința versurilor tale? Și cât să înțeleg? Sunt doar un om! Chiar de îți simt nebuna noapte, Ruga-nchinată printre
Sunt frunză de arin
Sunt singură în centrul unui parc. Pierdută privire-n larg... M-afund în nouri plumburii Și-n frunzele pe-alocuri ruginii. Mă contopesc cu raza de privire Lăsată-n colț de nemurire. Și SIMT!
Azi
Azi, mai mult decât oricând Încerc să-ți înțeleg un gând. M-aplec să îți citesc pe frunte, Gândurile, prea cărunte. Doar începuturi efemere, Obositor sărut cu fiere... Cât de-nțelept să mă
Suflet pierdut....
Se pare ca nu m-am nascut ! Suflet pierdut, ma vad mintind...ca nu imi pasa. Incerc s-ating partea de masa unde-mi citeai candva din ganduri. Stiu sigur ca ma vezi prin casa Zambind naluca a
De multa vreme...
De multă vreme n-am simțit. Sunt aripă în devenire, Să nu te mire De-am să zbor... Am gând-iubire-pân\' la nor!
Uimire...
Câtă iubire strânsă-n pumn S-a adunat până acum? La cât din tine-ai renunțat?... Mă-mpac cu mine-n fiecare seară, Și-adorm plângând a lăcrămioară, Și-n fiecare gând de-al tău Mă regăsesc.
Baladă-n doi
Balada trupului dormind, Între amurg și asfințit, Între durere de plăcere Și un sărut sărat cu miere. Baladă-n freamătul de mâini, În regăsirea cu-mpliniri, În liniștea dintre iubiri, În
Gânduri
Mă las în voia gândurilor Și nu se știe unde ajung... Sentimente-mi frâng aorte rebele, măsuri bătute în surdină... Percepe cântec trist, frumos... Este un anotimp ploios! Prin vene-mi
Nerabdare
-Călător ostenit, Stropește-ți fruntea, Ai obosit. Încă o bucată de drum, Prefăți nerăbdarea în scrum. Și-acum, Îndoaie genunchii, Împinge-n călcâie Și-aruncă-te-n zbor, Lasă-te pe-al
Melancolii...
Am raze de lumină în suflet și priviri. Să nu te miri de-ai să simți iz de iubire împrejur. Îți jur! Sunt aceeași petală care dansa pe ritmul vântului. Furtuni, nu am decât, arar, în
\"NOI DOI\"
Te blestem, Pentru că-n fiecare seară chem Sărut pe gât Și vânt pe șold, Să mă iubești Precum un OM. Și iar blestem, Ca fiecare gând, iubite, Să-mi strângă fricile lipite, Să îți adorm pe
IRONICASPERANTA
- Laconic zâmbet, în colț de buză, Pleacă de-aici. Ce te amuză?! -SPERANÞA. Speranța muribundului de a simții Nebunia nopților târzii Când părul iubitei, Simfonic răsfirat, Îți căuta
Tristete
Trup fierbinte de-ardoare, Ridica-te peste-apusul de soare, Iubeste fiecare raza de soare, Sufera pentru fiece clipa ce moare, Traieste-ti \"agonia-floare\", Empiric sentiment de
