Poezie
Ce hăituit suflet!...
1 min lectură·
Mediu
Ce hăituit suflet!...
A învățat frumusețea durerii
Și nebunia dorințelor , împlinite arar,
Și pe fugă,
Când reușesc să mă strecor în universul brațelor tale...
Ce hăitut suflet !...
A jinduit după tihna patului tău
Și nebunia mângâierilor, primite în fugă,
M-alung !
Dincolo de acel orizont, mă iubești...
Ce hăituit suflet !...
Picătură de ploaie sunt !
Roua dimineților prinse-n amor...
Am invățat frumusețea durerii
Din nebunia dorințelor, împlinite arar,
Și pe fugă,
Când nu reușesc să mă strecor în universul brațelor tale...
Și-am jinduit după tihna patului tău,
Nebună mângâiere a sufletului.
Mă alungam,
Și dincolo de acel orizont, renășteam...
Am imbătrânit !...
De-acum înțeleg frumusețea durerii
De dincolo de-acel orizont...
002621
0