Poezie
Toamnă derizorie
1 min lectură·
Mediu
Mi-e dor de mine renăscând
Când îmi simțeam trupul vibrând...
Ochii verzi au toamnă-n ei,
M-au alungat pe nu știu ce alei...
Rămân uitată-n prag de dor
Cerșind iubirii un pridvor,
Și șed chircită a \"să mor\" (?!!)
Măi, toamnă,
Dusă-n derizoriu,
Mai suflă frunze prin odăi sinistre
S-aduci miros de lemn trosnit
Răpus de-al greutății trup, cernit.
002694
0