titlu comercial.. la fel ca toate te aici

momentan , nu am pic de inspiratzie si nici o idee palpabila pe care as vrea sa o transcriu dar plictiseala ma apasa asa ca voi scrie despre suferintzele unui biet suflet de om. in anii care au trecut peste mine cu o rapiditate uimitoare am avut de ales intre suferintza si fericire dar ca fiecare om , inconstient am ales suferintza iar acum nu mai pot iesi din mlastina in care am cazut, nu mai pot deschide acea poarta spre fericire , zavorata cu un lacat aurit. o vorba imi rasuna necontenit in urechi , cunoscandu-te pe tine, vei gasi poarta spre fericire , dar cum sa te cunosti cand fiintza umana e atat de complexa cum pot sa ma cunosc pe mine cand gandurile imi roiesc in cap cu viteza luminii? noi oamenii nu ne vom cunoaste niciodata , si atunci ... oare.. nu vom putea fi fericitzi niciodata ?orice om care spune ca e fericit greseste, minte , e implinit , fericirea e un cuvant prea mare pt noi oamenii la fel ca si iubirea . acum inchei ca m-am saturatsa ma arunc in discutiile astea fara rost , fara raspuns si fara sens... cam atat .