Poezie

Severitatea noptii

1 min lectură·13 aprilie 2002

Mediu

E noapte afara si e fig...

E frig si e tristete,

E macabru si e fig...

Iar eu incet incet ma sting.

Nu pot sa cred ca ai plecat,

Nu pot sa cred., te-am alungat..

Noaptea este neagra ..

Parc-ar fi o fiara gata sa atace,

Si sa imi insface,sufletul meu mort..

Moarte dulce moarte,

Tu ma tot doresti,

Dar te amagesti,nu ma poti avea

In ghiare a ma alinta.

Inca nu a sosit,

Acel moment de mult dorit.

Lasa-ma sa mai iubesc

Aici in nefiresc,

Sa ma imbat cu fericire,

M-am saturat de amagire.

As vrea sa spun ce simt ,

As vrea sa te alint,

Alint ca alta data...

Moartea nu o voi lasa,

A ma prinde-n ghiara sa,

Desi ma doreste,

Dupa mine tot tanjeste.

Eu sunt acum a ta,

Sper sa fie asa..

Nu te amagai,

Nu ma poti iubi...

Sufletul meu moare..

Moare pentru tine;

Dulce amagire.

003.150

adriana maria. “Severitatea noptii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-maria/poezie/17229/severitatea-noptii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.