Adriana Lisandru

nu merge. in afara de stereotipii, unele din ele de un delicios comic involuntar, nu e nimic pe aici.

cred ca inainte de a citi poezie, ar fi bine sa citim. poezie. si nu numai.

no offence...

sa iubeasca_carnea. uff...speram sa nu fie nevoie sa scriu asta.

acum, nu stiu daca sta e sensul pe care l-ai urmarit tu, ori celalat.

mi-a placut contrastul sonor dintre prima si a doua strofa. se echilibreaza reciproc, astfel.

e ceva in neregula cu al saptelea vers...( ca sa vezi! un alt numar ce poarta semnificatie ritualica!)
..:)

amical

Commentariul tau (desi primul)ajunsese la offtopic, din nu stiu ce ratiuni ...incomprehensibile. :) abia acum l-am vazut.
multumiri si scuze pentru intarzierea raspunsului, dar nu prea rascolesc prin sertarul acela.

ti-as fi recunoascatoare daca ai renunta la acea adresare de politete. ma strange ca o haina straina. :)
ne mai citim.

\"ne desparte doar două trei valuri ale fumului de tutun\"
subiec: valuri
predicat: ne despart, cf. regulei careia predicatul se acorda cu subiectul in numar.

\"imi amintesc de timpurile cind mițile negre imi treceau drumul și mă enervau\"
mitile sau mitele? sau e vreo forma de regionalism?
\"imi treceau drumul\" sau \"treceau drumul\"? nu vad necesitatea reflexivului, aici.

\"vecina de sus a inchis geamul fiind deranjată de conversația noastră\"
oh, acel \"fiind\" da versului o aura de pretiozitate si desuetitudine a la roman de sec. XIX. :(

faina. multzam de zambet.

mi-a izbit retina versul asta:
\"cu iluzia că mâine nu va fi aceeași ZI de luni SEARA.\"

prima strofa o vad asa (sau atat):
\"îți pictasem în geam o frunză de care să te agăți
stăteam în ochii tăi ca în hubloul unui submarin
și frunza galbenă se încăpățâna să stea suspendată
îți făcea semne disperate în limbajul surdo-muților
mâine oamenii or să-ți pară toti muște\"

si

\"apoi a glisat capacul a desfăcut bordul clipind de cadrane\"
in loc de
\"apoi a desfăcut bordul clipind de cadrane glisând capacul\" cu cele doua gerunzii ale lui.

frumos. cinematografic, ca sa spun asa, un adevarat rasfat al imagini inedite.
voiai citate...ar trebui sa citez tot, poate mai putin sticluta aceea cu medicamente.
felicitari!

frumos text. daca vrei o parere...as elimina doar versurile 3 si 4, care coboara ideea de la general, in particular. si franjurii. si, parca, finalul a pierdut din tensiunea de pana acolo, dar poate ca asta este ideea - resemnarea. pentru intreg insa - felicitari.

erata la titlul commului anterior: fragment*, fireste.

...pornind de la urmatorul citat din textul de mai sus:
\"Aceasta e satisfacția zilei. Să fii citit azi, pentru ceea ce azi ai scris. E mult? Nu, dar e suficient. Așa că putem să ne rostim în neștire. Critica, abia aici începe.\"

si acum, de la Vlahuta zicere (o fi fost si el agon?):

\"În vers e mântuirea, când n-ai nimic de spus.
Pe trepte de dactile vin vorbe mari de sus –
Iar critica solemnă, ce-n gol vede-adâncime,
Ca un copil adoarme în leagănul de rime.
Slăvit e versul – cântec, miraj, întruchipare –
E-n Nemurire-o carte de liberă intrare.

(…)

Nici șir, nici sens…Acestea ne-ar dezveli secretul,
Am ști ce spui, ce cugeți. Și, pentru noi, poetul
Cu cât mai ne-nțeles e, cu-atât e mai profund.
Ce mici devin chiar zeii, când nu se mai ascund!
Din patru-n patru versuri, și plan și ritmu-ți schimbă,
Ca tot ce scrii să pară că-i scris în altă limbă.

La titlu să iei seama: sonor, bombastic, vag,
Și cu ceva macabru, să te-nfioiori din prag.
Căci titlul e alarma. Ca-n trâmbiță să-l suni:
“O inimă în flăcări”, “La casa de nebuni”’
“În criptă”, “Flori de sânge”…Și nu-i zor nicidecum,
Ca titlul cu povestea să aib-același drum.

Amăgitor de gânduri, un motto mistic pune,
Să-și tremure lumina, un far peste-o genune.
Subt el plasmodic versul silabele să-și joace,
În fierbere de glasuri, ca apa la răstoace.
Iar toată poezia – cui sens ar vrea să-i cate –
Mai limpede să-i pară citită de-andărate.\"

dar ce te faci cu cei care citesc vorbe, nu cuvinte?

frumoasa varianta, dar as evita folosirea cuvantului \"aiurea\", datorita intelesului semiargotic, capatat in ultima vreme.

multumesc de semn.

\"trupul meu simte dureri
ce nu știa că există\"

Alina, am doua proteze de oferit acestei strofe:
1) trupul meu simte dureri
despre care nu stia ca exista

sau
2) trupul meu simte dureri
ce nu stiau ca exista.

dar, cum din punct de vedere poetic strofa respectiva abia respira, as opta pentru eutanasiere.

\"când te țin în brațe nu uit că tu ești
legătura
mea
cu
liniște\"

aici e poezie. in rest, sunt vorbe.

frumos redat oniricul in strofa a doua si bine exploatata incarcatura simbolica a bufnitei.
felicitari.

textul castiga in fluenta de la \"îl vedem în spatele disputelor pentru libertatea omenirii\". In prima parte cred ca ti-ar mai trebui niste verbe care sa limpezeasca intrucatva discursul.

si, atentie, \"tranSsexuala\".

in primul rand, felicitari pentru eseu. am vrut sa spun ceva in ziua in care l-ati postat, apoi am preferat sa urmaresc schimbul de replici dintre dvs si dl. Malciu, sufland din cand in cand in apa si rugandu-ma sa nu atinga temperatura de fierbere. E limpede ca priviti acelasi lucru din unghuiri diferite, dar asta n-ar trebui sa dauneze schimbului de idei, mai ales ca acest schim de idei a fost, pana la urma, un castig pentru cititori.

Domnule Malciu, va intrebati \"De ce să pretindem ca un critic literar să remarce aspectele „ezoterice”, „inițiatice”? Sau ce legătură are critica literară cu doctrinele spirituale?\"
nu ma consider in masura sa va raspund, asa ca o sa va reamintesc doar ce spunea Eliade(acel Eliade pe care Calinescu l-a impins intr-un sertar al Istoriei sale - e drept ca pe atunci nu fusesera scrise nici Noaptea de Sanzaiene, nici Pe strada Mantuleasa, nici La tiganci). Citez:
\"acesta este scopul tuturor artelor: sa releveze dimensiunea universala, adica semnificatia spirituala a fiecarui obiect, sau gest, sau intamplari, cat ar fi ele de banale sau ordinare. \" (19 trandafiri).
Si as adauga ca, atunci cand un critic literar nu se margineste la descrierea morfologica a unei epoci (sau curent) ci se avanta si in diagnosticare, nu trebuie sa omita si intocmirea unei anamneze riguroase.

oricum, a fost placut si instructiv sa urmaresc dezbaterea.