Poezii

Eram acolo, lângă marea ce stătea să-mi înghită amintiri putrezite și să le spele cu gustul ei sărat mirosul tău din mine. Stăteam acolo, sub fumul cerului ce își aruncă scrumul de suflete

ADAdriana Ioana Danaila

0

1

Afară e noapte Și stele negre înghit lumina. Un cer teluric În ochii-mi își arată colții lui albi, Zâmbindu-mi parcă în orbire.

ADAdriana Ioana Danaila

0

0

Aud zgomotul mașinii pe pavajul ruginit De roțile ei. Aud sunetul metalic ce taie ușor Sufletul meu. Și văd cum fierul rece străpunge un vis, Îl ridică în colții săi

ADAdriana Ioana Danaila

0

0

Ai plecat atunci fără-n urmă a privi. Nu mai eram eu, nu mai erai tu, nu mai eram noi... Nu mai era nimic în urma ta. Nimic a rămas. Simplu și-atât de singur nimic... Singur ca mine. Nimic

ADAdriana Ioana Danaila

0

0

Ce este viața? O simplă luptă. De ce luptăm? Pentru a trăi. Ce-nseamnă a trăi? Noi trăim? Ce este viața? O cursă continuă spre nimic? Ce suntem noi? Ce căutăm cu adevărat? De ce ne

ADAdriana Ioana Danaila

0

0

Privesc pe geam și e afară Viscol greu și vreme rea. Ușor, din cer, fulgi albi coboară Și-ntunecă încet căderea. Mă uit și-n sufletu-mi pustiu Fiorul se strecoară. Mă-njunghe, mă ucide,

ADAdriana Ioana Danaila

0

0

Aud și-acum freămt de codru Ce-ușor suspină-al vieții viers. Aud și-acum șoptindu-mi rodul, Călăuzind al meu crud mers. Aud și-acum șipotul dulce, Cânt al Dianei preacurat Și văd cum viața

ADAdriana Ioana Danaila

0

0

Vino iar, dară, iubite, La izvorul cel de veci Unde vise liniștite Trec pe aripile-i reci. Eu visate-voi pe tine Și-n oglinda-i de cristal Te arată-n suflări line. Și iar pleci, în crud

ADAdriana Ioana Danaila

0

0

E vânt.Și nu-i mișcare, Suflarea e-n tăcere. Cerul liniște cere Și-ntuneric apare. Și iarba cea uscată Se rupe-n mângâiere, Înfruntă-a Eol vrere În neagră rază-uitată Războinic se

ADAdriana Ioana Danaila

0

0

Tu ai plecat. Trecuse mult De când nu mai erai cu mine. Afară, vântul eu ascult. Cu el odat\' al tău glas vine. Al tău cânt dulce mă-nfioară Și doar prin el simt că trăiesc. Tu vină dară, te

ADAdriana Ioana Danaila

0

0

Era demult, într-un loc sfânt, Iubire, -a luminii mormânt, Ce negri ochi își deschidea, Negri de alb ce-n ei ardea. Și două stele o priveau Și ele Raiu-i arătau, Căci Însuși Domnu-așa

ADAdriana Ioana Danaila

0

0

Se așeză încet, lipsită de speranță. \"Nu plânge\", i-ai șoptit. \"Dar uită-te-napoi și privește pe tine. Ascultă-ți cântecul. Ascultă liniștea. Ascultă moartea. Ascultă nemurirea. Ascultă

ADAdriana Ioana Danaila

0

0

Cine sunt?Te-ntreb acum, în ceasul mântuirii, Sau ceasul morții, Al nimicului etern ce devenitu-voi. Și totuși, cine sunt? Dar ști tu? Pot ști eu oare? Biet suflet rătăcit ce bântuie neantul

ADAdriana Ioana Danaila

0

2