Poezie

Renaștere

1 min lectură·12 februarie 2006

Mediu

Tu ai plecat. Trecuse mult

De când nu mai erai cu mine.

Afară, vântul eu ascult.

Cu el odat\' al tău glas vine.

Al tău cânt dulce mă-nfioară

Și doar prin el simt că trăiesc.

Tu vină dară, te strecoară

În al meu suflet, duh celest!

Ai fost cu mine-n astă noapte

Erai acolo, te-am simțit.

În eter și-ale sale șoapte,

În stele viața mi-ai citit.

Eram doar noi, doi zei și-atât.

Și tu râdeai și cer zâmbea

Și-mi lumina al meu pământ.

Doar pentru noi o lume-ardea...

Și al meu gând doar tu erai.

În al meu gând doar înger sfânt...

Noapte de noapte tu veneai

Și-ți adânceai al tău mormânt.

Oh! Tu, biet zeu neștiutor!

Doar doi copii eram noi doi.

Și iar te văd;cobori ușor

Și să te las să pleci nu voi.

Iară doar noaptea, ea, privea

Cum un nou spirit moare iar,

Ucis de noi și doar de ea,

Iubirea noastră de amar.

002.115

Adriana Ioana Danaila. “Renaștere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-ioana-danaila/poezie/165348/renastere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.