Poezie
A fost odată, demult...
1 min lectură·
Mediu
Era demult, într-un loc sfânt,
Iubire, -a luminii mormânt,
Ce negri ochi își deschidea,
Negri de alb ce-n ei ardea.
Și două stele o priveau
Și ele Raiu-i arătau,
Căci Însuși Domnu-așa vedea
Cum o minune cobora,
În al său zâmbet preagingaș
C-al Rafael bun îngeraș.
În neștiința temătoare
El iară cată cu mirare
Iad în raza lui cea lină.
Scutu-i iubire divină,
Divină chiar și-n uman
Așa, simplu și profan.
Și prin el Domnu-și ridică
Văzul Lui cel blând, ce-atingă
Mărginirea-n infinit,
Tărâm măreț, de-om ferit,
Ce acum aici pogoară
Firul alb ce-odinioară,
De demult, în cel loc sfânt,
Se născu pe-acest pământ.
002.013
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Ioana Danaila. “A fost odată, demult....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-ioana-danaila/poezie/165347/a-fost-odata-demultComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.