de câteva luni se tot îmbracă
o legătură cât se poate de abstractă...
chicotele creionând simandicos,
o legătura cu iz copilăros
nisipul clepsidrei misterios se scurge
iluzia idilei pe buze se
Copilăria în care supraviețuiesc îmi dă o stare de lentoare
Maturitatea după care tânjesc pare încântatoare
Dar tristețea cu care o tratez e înspăimântătoare
Iar viața ce-o trăiesc îmbracă
o zi frumoasă, cât suspin...
dar și cât chin
am uitat să închin
un pahar de pelin
în cinstea celui mai dulce venin
... dragostea ...
Nu încerca să mai măsori indiferența
te-ar putea costa
Timpul șterge și uită totul,
lasă unele spații verzi,
altele par a fi opărite, cu ploaia unui sfârșit de noiembrie.
Acum picură, minute, secunde, alteori o eternitate,
e doar o simplă odă adusă
iubesc lucrurile în care mă regăsesc
iubesc să mă dăruiesc
fără să clipesc
ador să văd cum lumea se-nvârte haotic
și se dezlipește despotic
unduindu-se în jurul unui petic
de speranță
pentru
o ceașcă plină cu mucuri de țigară,
doar trei căni și o mulțime impară
un teanc de cărți prăfuite
și alături au mai rămas niște pastile rătăcite.
gândurile se avântă, se rătăcesc în zare
iar
ma uit in zare incruntata
e soarele care deodata
ma copleseste cu lumina ce-o revarsa.
aud in zare pasarele
as vrea sa zbor alaturi de ele
libertatea mea mistuitoarea
chiar azi s-a
Zilele au trecut,azi e un nou început,
Anul trecut viscolea
Acum se așterne doar nea
Răceala amorțește,
fiecare viscer care năpârlește
desigur, se întărește.
Latența, nu reprezintă
Îmi aprind penultima țigară
așteptarea din această gară
fiecare firicel de speranță mi-l doboară
mă închid între pereții gândurilor
aprind lumina verde fumegândă
te citesc printre rânduri
jocul
Obișnuiai în vise să apari,
pătura de speranțe s-o așterni,
La umbra copacului bătrân,
Coșulețul cu idealuri să-l întinzi.
Doar din palme băteai,
și soarele dimineața, îl stingeai.
Zilele
AI