Poezie

Euforie?

Aaa, nu e doar starea de reverie.

1 min lectură·3 februarie 2012

Mediu

Trecem prin viață unul de celălalt folosindu-ne,

uitându-ne zâmbind unul celuilat, răzbunându-ne.

De un extaz siropos unul de celălalt, plictisindu-ne

Rămășițele de caramel le strangem împreună, îndrăgostindu-ne.

De unde ne alimentăm cu atâta bucurie?

viața asta nu pare uneori decât a fi o ironie,

îmbrăcată armonios într-o dramatică comedie...

rănindu-ne reciproc într-o haotică simfonie.

Iarna vitregă peste ani se revarsă,

Zăpada lasă fața arsă, e o impresie falsă.

Parfumul frigului proaspăt degradat

doar urme de snobism a lăsat.

Memorie și lecitină,

pentru o inimă haină.

tristețe și lentoare

pentru o ființă oarecare.

Bagajele în fire de praf purtate

cu voma cuvintelor sunt abandonate

Poate... energia irosită,

n-a fost decât o angoasă părăsită.