Poezie
Si totusi uneori trecutul sopteste ca sunt o betiva
1 min lectură·
Mediu
Alcoolul te destabilizează,
pledoria paranoicilor o pledează,
homeostazia, hedonismul simulat avansează,
filosofia vieții nu o degradează.
Parkinsonul de a doua zi nu mai contează,
când în jurul tău culorile prostiei vibrează.
Bipolaritatea acesteia se stornează
Iar corelațiile par că plusează
Actoria bețivilor e ieftină mon cher,
Nimeni n-a avut-o și totuși o cer,
de nevastă, de amantă, de ocazii ieftine pierdute
fire de nea topite.
Ură, falsă bucurie,
acestea două le poți simți doar într-o beție
Nu să o cerșești tocmai ție.
Te apropii, încet, o cuprinzi cu ardoare,
dar știi prea bine că ziua următoare
actorul vesel depresia o îmbrățișează
zâmbetul fals în mii de rame-l încadrează
Știi berea nu dăunează,
ea te infrumusețează,
în haine de paiață te înfățișează.
Fragmente de turbulențe haotice,
unele se vor a fi erotice,
altele par a fi doar despotice.
001.100
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Imbrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Imbrea. “Si totusi uneori trecutul sopteste ca sunt o betiva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-imbrea/poezie/13998955/si-totusi-uneori-trecutul-sopteste-ca-sunt-o-betivaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.