Poezie

Pictând o pauză...

1 min lectură·27 februarie 2011

Mediu

Pierdută printre razele izvorâte,

din îmbrățișările imaginare aleator împărțite

de zeii fericirii, de pământeni urâte...

închid ochii și adorm pe tărâmuri adesea necunoscute,

totul plutește cu susul în jos,

nimic nu pare a fi scabros,

poate ăsta e singurul lucru care stă pe dos...

totul e cât se poate de frumos într-un mediu hidos,

amintirile pornesc spre cosmos

agitate într-un pahar tumultos

cerul ricoșează,

și așa povestea aceasta înaintează.

Viitorul semnalizează,

în clipa următoare paralizează.

Aici firele de păr stagnează,

coșul de gunoi o viață întreagă parafrazează

mopul încet, încet realizează

că chiuveta îl trădează

cu o bucată de faianță aparent nu prea brează

important e că tensiunea se augmentează

și pământul se alcoolizează.

Foile albe se detensionează,

și mâinile tale pictează...

corpul meu se înseninează

privirile noastre se închistează

e clar, rațiunile noastre demisionează...

001.191

Adriana Imbrea. “Pictând o pauză....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-imbrea/poezie/13973083/pictand-o-pauza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.