Adriana Gheorghiu

Bine v-am gasit si eu, Dorian Duma,

Deci avea dreptate Andersen cind a marturisit ca a scris povesti pentru parinti, pentru adulti.
Ma bucur ca un adult ca d-voastra, de un stil scriitoricesc diferit, a acordat timp, din timpul scriitorului timpului, lecturii unor povesti.
Iar data viitoare, am sa incerc sa mai adaug “one more teaspoon” de fantezie….poate “a silver one

1.Adriana, auzi tu: “sa te cuceresca” castronelele…si asta numai pentru ca, in final, au decis sa fie impreuna:). Sincera sa fiu ma bucur ca, pentru citeva minute, castronelele mele te-au tinut “prizoniera” lecturii.
Multumesc mult.

Numele tau Lisandru mi-a adus aminte de poezia lui G. Cosbuc “Dusmancele”



2.Doru, multumesc pentru “semn”. S-ar parea ca semnul asta este deosebit de dotat, constiicios si pasionat. Da. Ma bucur ca lectura povestirii ti-a satisfacut “gustul”, pentru ca si povestirile au gust si aroma ca si cafeaua dupa care se dau in vint castronelele.

Petrut Parvescu,

Cred ca oalele, de bucurie, si-au mai dat o intilnire. De data asta, ca sa dezbata intelesul de “realitate” si “nostalgie”. Le suspectez ca vor lasa “nostalgia” pe seama mea, iar ele se vor ocupa de “realitate”. Au cam intirziat ele la intilnire, dar nici cu realitatea sociala nu te pui, cel putin cea tin zilele noastre.

Folosindu-ma de sintagma lui Ortega Y Gasset, iti raspund ca “tema vremii” mele este, daca nu pot sa-l salvez pe ursul polar, cel putin sa reinviu lumea oalei de lut a bunicii, si daca nu prin acult fizic, macar prin actul estetic.

Nu stiu daca timpul oalelor de lut ma impiedica sa nu tin pasul cu Emil Iliescu- nefiind asa de rapida in a-i raspunde- sau Emil Iliescu, care ,costiicios ca un elev, citeste si scrie, sfidind orice rezistenta a timpului, si care citeste si scrie luindu-i pe altii in seama.
Multumesc, Emil

Dupa cum vezi, te adresezi copiilor, iar noi, maturii, ne grabim la lectura “creioanelor…..”, care sint mai mult decit nazdravane: sunt chiar radicaliste. Auzi tu! Sa schimbe ele fata lumii!
Tare mult as fi vrut sa asist la o “radiere’, facuta de mina omului! Dar, bineinteles ca-i acord medalie de erou si “radierei fermecate”.
Ideea de baza a povestii poate, usor, deveni idee de baza in structura unui eseu.
Just think about it!

Imagineaza-ti un covor persan cit Persia de mare si dezamagirea persanului ca nu-i poate atinge cu talpile moliciunea, ca nu-i poate prinde cu privirea frumusetea culorii sau sa-i urmeze cu mina traseul desenului!
Felix Nicolau nu trebuie sa-si imagineze: el stie ca creatorul “atit de exigent cu publicul sau, poate sa-l subestimeze… tocmai la acest capitol”.
La “muchia controversei privind finalitatea demersului scriitoricesc”, cred ca eseistul spaniol, Jose Ortega y Gasset, ne sugereaza un raspuns: “…eu unul nu am scris si nu am vorbit niciodata pentru Mesopotamia si nu m-am adresat niciodata Umanitatii…..cartile mele nu au fost scrise pentru “umanitate, ci pentru spanioli…”( Tema vremii noastre)

Adriana Gheorghiu, care, la sfirsitul unei saptamini de lucru, s-a bucurat de lectura unui articol, pur si simplu, frumos. Era sa uit! Si de cea a comentariilor!

Cind am lasat din mina nuvela lui L. Rebreanu “Prostii”, unde doi tarani romani, desi se scoala cu noaptea in cap ca sa prinda trenul in care, pina la urma, nu se urca, nu m-am gindit o clipa la ei ca la “prosti”. In schimb, dupa ce am terminat de citit textul realist-naturalist “Pisaciosii”, chiar cred ca am lasat in urma lecturii niste “pisaciosi”. Si mi-am zis ca asta nu e bine. De ce? Cred ca am ramas cu gustul limbajului si nu cu cel al oamenilor.
Freud afirma ca opera de arta este fructul slabiciunii artistului. Si asa imi vine sa cred ca “slabiciunea” autorului, in cazul de fata, este limbajul, care, prea slobod , in loc sa personalizeze personajele, le depersonalizeaza.
Asta nu inseamna ca spatiul social nu se lasa definit ca un spatiu social monstruos ( “construit” prin genocid de tip ceausist), in care taranul roman nu-si parcuge drumul complet pina la oras, iar oraseanul nu-l completeaza pe-al sau spre satul romanesc.
Indiferent care este comparatia cu Rebreanu, textul te imbie la lectura.

Atitudinea biciului

Nichola,
Mai era putin si cu noul tau nume ai fi facut sa dispara “-escu-l” atit de romanesc, chiar daca se mai “ruteste”el ( de la “ruta”,ca tot se poarta in limba romana contemporana fenomenul de conversiune) de la Paris la Bucuresti. Sa nu mai spun ca nici de Academie n-am mai fi fost siguri, cu si fara “hartisi”
Da. Cuvintul iti tine loc de bici, iar tonul, ironic-sarcastic-batjocoritor, se caleste treptat pina la rotunjirea “O-ului”
De ce mi-e teama? Ca frustrarea ramine….

Nota “spectatorului”:

Adeseori, in timpul si spatiul lecturii, eul poetic se lasa preluat de eul cititorului, si atunci eu, eul spectator notez:
Cititorule, nici n-ai crede ca, dupa plina ta viata cotidiana, alcatuita din metrou, televizor, laptop, lirismul te ajunge din urma, “trecerea” ta fiind “altfel”
Sau, chiar crezi ca esti varianta lirica eminesciana:”Tu aseaza-te deoparte/ Regasindu-te pe tine”,”printre blocurile ce nu au loc sa respire”
Si atunci, nu ai tu, cititorule, dreptate, calatorind “la marginea drumului?”
Si totusi….

Elia din \"Tara parintilor cu inimi de aur\", multumesc ca \"treci pe la mine\" si mai ales multumesc ca ai lasat vantul \"sa mangiie\" geana copilului care e \"gata de culcare\".

Draga Ina,
Ce poate fi mai placut decit sa scrii ceva si cititorul tau sa spuna:\"Bine ai venit!\"
Multumesc mult si un An Nou, cu bucurii.
D-na Gheo din \"Fasolele colorate\"

Draga Doru ,
Iti multumesc pentru lectura si atentia data \"fasolelor\", si mai ales pentru comentariul-raspuns, \"mintenas\" si deosebit de placut.
Eu nu ma pot lauda cu promptitudinea mea, in schimb sa stii ca am sa continui cu povestile pe acelasi site.
Un Nou An minunat, in 2008!

Draga Nicolae,

Multumesc pentru \"M-a impresionat\"la povestea \"Act\"
Vin cam tirziu cu raspunsul \"multumesc\", dar promit, ca in viitor, sa fiu mai disciplinata.
Un Nou An, in 2008, bun si sanatos si cu multe povesti pentru nepotel.

D-na Gheo

Sper sa nu fiu obligata sa enunt toate « adevarurile ultime\" pe care le detin .
Felix, dupa lectura unui poem ramai cu o impresie. Aceasta impresie, se intampla sa vrei sa ti-o explici. Or, explicatia, spre deosebire de impresie, nu se instaleaza de la sine. Se intampla chiar sa ai nevoie de-o initiere. Si initierea, care e si o initiere in lectura textului poetic, e treptata. Si cel mai adesea e intermediata de un critic literar.

Acest text are un efect lustral ; te curata de pacatele pe care le ai fata de limba.

Interesant modul cum e surprinsa cate o particularitate a textului poetic si cum, din aproape in aproape, e definita marca autorului de poeme.

Daca se poate vorbi de trepte in lectura unui text poetic, si sigur se poate, cu acest text critic ele pot fi parcurse cu gratie.