Spui cuvinte fără înțeles…
Alergi după iluzii cu setea
unui mugure care
tînjește după
sărutul primăverii
în ceasul mut al risipirii;
te ridici din somn ca un fluture leneș
și te împiedici
Salut !
Nu spun cine sînt
și nici de unde vin,
nu vreau să mă cunoști
și nici să mă îngîni.
Eu vin din lumea mea,
rece, ostilă și grea.
Vina nu e decît a mea !
Mă joc cu cuvintele
și le desfac pe
Din prea multă
plictiseală,
tradusă printr-o
neînțelesă economie
lingvistică,
cuvintele s-au adunat
obraznice pe raftul din librărie!
La marginea universului,
exact pe sprînceana stîngă a
Ne jucăm
mereu
cu iubirea,
o trăim la puterea a zecea
și apoi o trecem prin
Teorema lui Thales...
Ne iubim
mereu
cu jocul de-a iubirea
și te mint
că scoasă de sub radical
dragostea e
S-au trezit anotimpurile
din cutia timpului pierdut
și s-au risipit peste mine
în culori
și amintiri...
Senzații noi mă învăluie
și mă regăsesc
în dimineți de toamnă tîrzie,
în amiezi de
Liftul s-a blocat la etajul
1001 ...nopți aș sta sub cerul
înnourat
și aș asculta Simfonia nr. 9 de Beethoven...
În spațiile închise mi se pare că
trăiesc
un veac de singurătate
și încerc
S-a dezbrăcat somnul de mine...
M-am trezit din tine
și am alergat cu nerăbdare
spre visele tale...
Mi-e frig și aș vrea
să mă pot întoarce din nou
în noi,
însă
nu știu dacă și
tu ți-ai
Pe raft s-u pus
flori, caiete, o magdalenă
proustiană și un ceas in stil Dalí!
S-a șters în prealabil
praful
de pe mobilierul Louis XVI
și s-a ascuns sub șervetul de macramé
o bancnotă de
AB