adriana baxan

te știu de-o viață realitatea decantează amintiri vii iluziile sunt nostalgii ale săruturilor ți-am țintuit mereu brațele cu vele din aerul sărat îți cunosc ezitările și acel tumult din undă îți

am o cicatrice în privire pleoapele se zbat să regăsească zborul lin al vederii m-ai rănit cândva te-ai ascuns între elitrele verii te-am căutat o vreme în cadrele orologiilor în zilele acelea văzul

a fost simplu să te aduc înapoi mai dificilă este ziua aceasta oprită la ceas din penumbră este timpul întrebărilor la care răspund în șoaptă pentru ca verbele să cadreze cu tablourile unui film

este seară deja fibre de sticlă colorată se trezesc în arborii centenari felinarele născute din volute se răsucesc în clar-obscur frunze eufonice împânzesc aerul flamuri rubinii îmbracă florile

Parisul își adună coroanele în filamente mistice suspendate pe frunzele albastre decupate din hărți învechite te regăsesc pe străzile cu reverberații metalice lumea mea și a ta două memorii

un singur gând aveam în dimineața aceea în care solstițiul marmurii inunda parcul să te regăsesc fiecare dans al meu pe aleile aprinse era pentru tine șuvițe acvamarin de rochie se încolăceau în

priveam împreună spre același punct volatil natura curgea în pânzele decorând pereții de stânci liniamente verticale de ceață brăzdau munții escaladam versanți opaci în neguri ondulante visam la

te doream ca pe ultimul bastion al verii îți căutam reveria în picturi parfumate cu peneluri de mătase te îmbrățișam cu vene de carmin sărutul meu era licoarea nopții tandre te desenam în gravuri

conform ultimelor tale răspunsuri te-am pierdut am mers prea mult pe o sârmă subțire suspendată la înălțimea obligatorie a disperării mi-a dispărut candoarea în verbele subtile pe care le rostești

litografii din vis se desfoaie pe hârtia apusului linii scintilante curg libere în tablouri de vară lampadare arămii dansează în vânt origami din pagini de carte sărată ornează camelii presărate pe

ploaia se desface în tiare peste acoperișurile fierbinți vara respiră prin anemonele care scriu briza în acuarele corolele alunecă peste cadrele tabloului care se deschide în decorul torid marea

cu tine am aceeași umbră odorantă mereu cuvintele mi se deschid în cerc de foc parcul împânzit de felinare ogivale respiră în ritmul verii limonii carnavalul clipelor se naște sub ochii noștri un

sunt în umbra pașilor tăi ascult din nou sunetul monofonic al unui film proiectat pe ecrane albastre revăd scenele desenate ușor pe pânzele desfirate avem alura unor damnați prizonieri pe o corabie

am început să îți număr bătăile inimii cu un cronometru-harpă fiecare notă este ruptă dintr-un impromptu născut din secvențe nocturne o suită rece atinge coardele în octave care vibrează în

povestea noastră de dragoste a început cu florile pierdute într-o ravenă din munți urcam printre arborii seculari în ritmul allegro al unei simfonii am mers împreună până la primul tempo greșit am

florile se desfac pioase sub lumina de ambră petalele transparente reflectă oaze în culori pure sorii se voalează pe pelicula unui film de dragoste ape dulci se impregnează pe siluetele delicate vara

cuvintele albe decupate din cartea nopții se disipă în felinarele rombice paginile se amestecă în urne care îndoliază pașii noștri la țărm de mare parfum de nisip cald înnobilează scoicile

chipul tău emaciat este coarda unei lire triste melancolia ta silvă înnorată zăvod în care apele se tulbură te regăsesc printre cuvintele unui dor fără legământ încerc să înțeleg durerea plină să

întunecate veșmintele mele dansează seara în parfumul tău avem cea mai fină coregrafie mâinile înlănțuite strâng aerul în guașe din picturi opace pașii siguri senzațiile amplificate de

mă conduci elegant spre ieșirea din sfera atonă a absențelor îndelungate ești aici dintotdeauna te-am răvășit de multe ori plecând din joc te-am și contrariat poate când mă detașam de gesturile tale

cu pletele în vânt scăldată de apele mării translucide merg și citesc frazele unui anotimp plenar vara se desface în fire de agată înflorată căldura se însuflețește la ore stilizate acoperite de

fiecare notă a vântului este scrisă pe mantia verii efluvii de dor și acante cu parfum de mare sfere de lumină care împânzesc fibrele orizontului aer dulce care cade în fântâni răcoroase toate cântă

pliurile verii se răsucesc în albiile izvoarelor dulci grădini de citrin strălucesc în straturi uniforme florile se înalță fugato pe o peliculă de fluturi înrourați dimineața este perfectă pentru

vara este leagănul poveștilor de dragoste muza poeților cântând în repetiția actorilor care sărută pământul cald izvor de volute și parfum de voal de sare din marea răzvrătită valuri și anse de