Doi ciocli, un dric și un mort
ninge disprețuitor
înghețat viitor.
Mă aplec pe fereastră și strig:
cel care-a murit
a iubit?
Îmi răspunde un lugubru ecou:
a iubit...a iubit...
a murit...a
Mă întreb dac-ar fi bine
să privesc in jur,
ea era atit de frumoasă
în lumina ștearsă de abajur.
Ningea fără milă afară
și vântul răcnea
ea era atât de luminoasă
și pieptu-i de lumină
Mă întorc cu fața către altar
În zori, la prânz și seara iar
Cu rugăciune pentru trup și minte
Să aflu ispitele ce-mi ies înainte.
Mă rog cu palmele lipite strâns
Mă rog cu ochii înecați de
Din brațele mele înțepenite
mi te lua Hidra
zăceau în mine tării neurnite
de nisip sărăcise clepsidra.
Îmi plesni atunci epicardul
izbeam cu pumnii în întuneric
cu iavașale prinsesem
