Poezii

Doi ciocli, un dric și un mort ninge disprețuitor înghețat viitor. Mă aplec pe fereastră și strig: cel care-a murit a iubit? Îmi răspunde un lugubru ecou: a iubit...a iubit... a murit...a

Din brațele mele înțepenite mi te lua Hidra zăceau în mine tării neurnite de nisip sărăcise clepsidra. Îmi plesni atunci epicardul izbeam cu pumnii în întuneric cu iavașale prinsesem

Mă întorc cu fața către altar În zori, la prânz și seara iar Cu rugăciune pentru trup și minte Să aflu ispitele ce-mi ies înainte. Mă rog cu palmele lipite strâns Mă rog cu ochii înecați de

Mă întreb dac-ar fi bine să privesc in jur, ea era atit de frumoasă în lumina ștearsă de abajur. Ningea fără milă afară și vântul răcnea ea era atât de luminoasă și pieptu-i de lumină